It's Not Incest!

Capitolul 32.

Rojo's p.o.v.

Asta e o întâlnire? E întâlnire, nu-i așa?! Dacă mergem undeva împreună se pune ca întâlnire?

- Mă voi preface că e întâlnire!

Decid eu cu voce tare, în timp ce îmi privesc o ultimă dată reflexia în oglindă. Îmi aranjez părul, apoi hainele, asigurându-mă că arăt bine. Odată ce decid că totul era la locul lui, așa cum ar trebui să fie, ies din baie și merg spre camera lui Naranja. Contrar primului meu impuls de a intra înăuntru pur și simplu, mă opresc la ușă și strig cât pot de tare la fratele meu, în timp ce bat la ușă.

- Naranjaaaaa!!! Ești gataaaa?!?!?!

Dinăuntru se aud niște zgomote, urmate de niște pași, după care ușa este deschisă și Naranja apare la intrare îmbrăcat într-o bluză fără mâneci și niște pantaloni scurți, cu părul ciufulit în toate direcțiile. 

- De ce strigi așa?

- Ce-i cu hainele astea pe tine?! Parcă ai fi omul străzii! De ce nu ești îmbrăcat?! Trebuie să ne vedem cu Violet la Iris Café!

- Să-ți amintesc că tu ai fost cel care a ales hainele astea pentru mine? Și de ce trebuie să vin și eu? Pe tine te-a invitat Violet.

Spune Naranja, punându-și mâinile în sân și privindu-mă cu o sprânceană ridicată. Mă încrunt la el și îmi pun mâinile în șolduri, luând o poziție asemănătoare cu a mamei când e nervoasă, apoi spun:

- Ar fi bine să te îmbraci și să vii cu mine, băiete, altfel...

- Altfel ce?

Întreabă el neimpresionat de tonul dur pe care l-am folosit.

Ok, băiete, doi pot juca jocul ăsta!

- Altfel îi spun lui Violet că ai păstrat pozele cu el.

Rânjesc când văd că expresia de pe fața lui se schimbă, iar obrajii lui prind o nuanță de roz. Îi fac semn să se grăbească, iar el nu mai comentează și își scoate din dulap niște haine decente de purtat într-un spațiu public, apoi merge în baie să se schimbe. Rămas singur, intru în cameră, mă așez pe pat și continui să rânjesc satisfăcut, în timp ce ochii mei fug în toate direcțiile, scanând încăperea cu privirea.

Cum de e mereu așa curat în camera lui mă depășește. 

Mă ridic din picioare și încep să mă plimb prin cameră cât aștept ca Naranja să fie gata. Mă apropii de raftul lui plin de cărți și mă opresc în dreptul lui.

Cum găsește el ce caută? E totul așa ordonat că mă enervează... îmi spun eu în minte, în timp ce iau o carte de pe raft și încep să mă uit prin ea, sperând la niște poze.

- Ce faci acolo?

Se aude dintr-odată vocea lui Naranja întrebând. Închid cartea și o pun la loc, apoi mă întorc spre el și îl analizez din cap până în picioare.

- Nimic. Se putea și mai rău, hai să mergem! Trebuie că Violet ne așteaptă.

Spun eu cu un oftat prelung. 

De ce face mereu totul contra? Am înțeles, nu îl simpatizează pe Violet, nu vrea să se vadă cu el, dar nu se poate îmbrăca și el frumos? Măcar ca să nu se facă de râs. Când s-a dus, vai Doamne, să învețe cu niște colegi, a putut să se îmbrace bine, dar când iese cu fratele lui mai mic nu!

- Da, sigur. La cum îl știu eu, nici măcar nu a ajuns acolo încă.

- Poate, dacă am fi mers în oricare alt loc, dar de data asta e cafeneaua unde lucrează logodnica lui.