It's Not Incest!

Capitolul 15.

Rojo's p.o.v.

- Nu te mai holba la coada lui.

Îmi șoptește Naranja, odată ce ajungem la etaj.

- De unde știi tu că mă holbez la coada lui, poate mă holbam la corn-

În ultima secundă realizez ceea ce tocmai era să scot pe gură și îmi mușc limba pentru a mă opri. 

- Ok ok, nu mă mai holbez.

Spun eu, ignorând pe cât posibil durerea pe care mi-am provocat-o singur.

- S-a întâmplat ceva?

Întreabă Violet privind peste umăr la noi doi. Atât eu cât și Naranja dăm din cap dezaprobator, apoi continuăm să îl urmăm până în dreptul unei uși care, dacă nu mă înșel, avea pete de vopsea de diferite nuanțe de mov pe ea și cel mai remarcabil o pată albastră și una gri care se îmbinau una cu alta și aveau o inimă violet în mijlocul lor. Nici nu era nevoie să stai prea mult să te gândești pentru a-ți da seama că asta era ușa ce ducea spre camera lui Violet. 

- Interesantă ușă.

Spune Naranja, dar nu îmi pot da seama dacă vorbea serios sau încerca să îl tachineze pe Violet. Vărul nostru nu pare să bage de seamă și râde ușor, apoi spune:

- Merci, eu am făcut-o.

- Ești și tâmplar?

- Nu. Când eram mic am desenat modelul ăsta și când ne-am mutat aici tati Grey m-a ajutat să pictez ușa.

- Ce drăguţ.

Un zâmbet își face apariţia pe faţa mea când mi-l imaginez pe Violet și pe unchiul Grey decorând ușa, apoi decorând tot etajul, cum, cel mai probabil, au și făcut.

Ca să descriu puțin și al doilea etaj, cum urci pe scări ajungi într-un hol pe pereții căruia erau de o parte și de alta atârnate niște tablouri, toate semnate de Violet, de la niște simple pete de culoare împrăștiate la întâmplare pe pânză, până la coșuri cu fructe, vaze cu flori și chestii din ce în ce mai complicate, până la portretul părinților săi în apropierea unei uși care, cel mai probabil, ducea la camera lor. Atât pe peretele din stânga cât și pe cel din dreapta se aflau câte două uși dormitoare și baie sau băi, nu știu sigur. De asemenea, în capătul opus scărilor, o fereastră destul de mare care permite luminii soarelui să pătrundă înăuntru, pentru a nu fi nevoie de lumină artificială. Oh, și, ca să nu uit, șirul de scări nu de termin aici, odată ce ajungeai la etajul ăsta, mai erau niște scări ce duceau fie la al treilea etaj, fie în mansardă sau în pod. Știindu-l pe unchiul Grey, oricare din variante este la fel de posibilă.

- Intrați, faceți-vă ca acasă.

Spune Violet deschizând ușa camerei sale și făcându-ne loc să intrăm. Inspir adânc, apoi expir, pregătindu-mă sufletește pentru ceea ce urmează să văd, și pășesc înăuntru, căzându-mi efectiv toată fața când dau cu ochii de camera lui. De la pereţii pictaţi cel mai probabil tot de el și tatăl său cu triunghiuri violet, albastre, gri și negre pe fundal alb, până la toate lucrurile din cameră, totul ţipa Violet. Atât la propriu cât și la figurat.

- Nu pot să cred că încă ai chestia asta.

Spune Naranja dintr-odată, sunetul vocii sale aducându-mă înapoi cu picioarele pe pământ. Privesc în direcția în care se uita fratele meu, apoi la Violet care își dă ochii peste cap și își pune mâinile în sân, arătând absolut adorabil în poziţia aia și cu salopeta aia de unicorn pe el.

- Ce ai tu cu toboganul meu? Până și bunicului Black îi place!

Spune Violet, în timp ce eu admir minunăția în spirală care ieșea din tavan și se termina în dreptul unei saltele rotunde. Dacă îmi amintesc eu bine, îl avea și când eram mici, adoram să mă dau pe el! I-am cerut mamei de atâtea ori să îmi ia și mie unul, dar mereu spunea nu...