It's Not Incest!

Capitolul 33.

Rojo's p.o.v.

- Nu visezi, pui.

Tresar când aud o voce în spatele meu și mă întorc rapid, mai mai să fac un atac de cord când dau cu ochii de o siluetă oarecum familiară și în același timp diferită. Scanez persoana din fața mea cu privirea, încercând să îmi dau seama dacă e cine cred eu că e, sau mintea îmi joacă feste. Imediat ce văd rânjetul de pe fața acelei persoane constat că ea și el sunt unul și același. 

- Ne întâlnim din nou, Rouge. Știi că ești în baia fetelor, nu-i așa? Ce cauți aici?

Roșesc când aud asta și privesc de jur împrejurul încăperii, realizând că avea dreptate. Cealaltă persoană începe să chicotească, apoi se apropie de chiuveta în dreptul căreia mă aflam, ceea ce mă face să dau un pas înapoi.

- Acum înțeleg de ce te cheamă Rouge. Fața ta e așa roșie!

Îmi mușc buza de jos și îmi duc mâinile la față, acoperindu-mi gura, în timp ce privirea mea rămâne ațintită asupra vânzătorului care, oricum m-aș fi uitat la el, era o fată, și încă una foarte drăguță. 

Aș minți dacă aș spune că după ultima noastră întâlnire nu m-am gândit la el. M-am gândit la el și cum aș fi putut să nu? A fost un șoc pentru mine! Astfel de scenarii vezi doar în filme și să iau parte la unul pe viu părea o experiență ireală. Recunosc că m-am gândit la el de câteva ori, dar nu mi l-am imaginat niciodată ca fiind... o ea.

În imaginația mea, Vânzătorul poartă mereu negru, hanorace cu gluga trasă care îi acoperă jumătate din față, sau mască și geci cu multe buzunare în care își ține marfa, probabil de aia e foarte ciudat pentru mine să îl... o văd purtând o ținută de vară vaporoasă compusă din fustă și cămașă, ambele de culori pastelate, cu sandale, cu părul lung prins într-o coadă, machiaj de zi natural, fără prea multe accesorii ceea ce îi dădea un look cât se poate de inocent. 

N-aș fi ghicit nici într-o mie de ani că ea e dealer! E adevărat ce se spune: nu judeca niciodată o carte după copertă! S-ar putea să ai niște surprize nu atât de plăcute...

După ce el... ea... orice o fi, termină să se spele pe mâini, se întoarce spre mine și mă scanează cu privirea din cap până în picioare, lucru ce mă face să înghit în sec și să îmi simt inima bătând cu putere, mai mai să îmi sară din piept.

- Dă-te puțin, vreau să îmi usuc mâinile.

Tresar când îl/o aud și mă dau la o parte, făcându-i loc să ajungă la uscătorul de mâini. 

- Nu trebuie să fii așa speriat, nu mănânc oamenii. Cel puțin nu pe cei care nu îmi sunt datori...

- Scuze, doar că mă intimidează fetele înalte. 

Spun eu, fără a-mi da seama. Imediat ce realizez ce prostie tocmai am scos pe gură, dau câțiva pași înapoi, pregătindu-mă să fug pentru viața mea, dacă va fi cazul. Cu fiecare clipă trecută, atmosfera devine tot mai apăsătoare, iar când aud din nou râsul Vânzătorului simt cum mi se taie răsuflarea.

- Ești amuzant, știai asta?

- Mulțumesc, cred...

- Cu plăcere.

Spune ea, întorcându-se cu fața spre oglindă și începând să își aranjeze părul. În mod normal, aș fi profitat de asta și aș fi fugit, dar eram mai mult ca sigur că mă privea în oglindă, iar gândul ăsta mă paraliza, singurul lucru pe care puteam să îl fac fiind să o privesc.

- Încă nu mi-ai răspuns la întrebare, pui, ce faci aici? Ești cumva-

- Nu! Nu sunt, eram puțin amețit și am greșit baia.