Capitolul 80.

687 59 11
                                    

Rojo's p.o.v.

- Rojo... 

Îmi șoptește Violet numele printre săruturi, în timp ce își trece mâinile prin părul meu. Îi mușc buza de jos, pentru a obține acces în gura lui, pe care acesta nu ezită să mi-l ofere. Adâncesc sărutul, simțind o imensă satisfacție când văd cât de nerăbdător era Violet.

- Rojo?

- Da?

- Când am ajuns acasă?

Întreabă Violet, când rupem sărutul din cauza lipsei de oxigen. Pufnesc din nas, apoi îl mai sărut o dată, în timp ce îmi înfășor brațele în jurul taliei lui și îl trag mai aproape de mine. Violet îmi răspunde la sărut și își înfășoară brațele în jurul gâtului meu, evident savurând situația. După ce rupem sărutul a doua oară, pentru a ne trage răsuflarea, Violet e primul care își revine și îmi atacă gâtul, umpluându-l cu săruturi și mușcături gentile. Îmi mușc buza de jos, săruturile și tachinările lui Violet simțindu-se foarte bine, în timp ce îmi strecor mâinile sub hainele lui, la fel cum făcusem mai devreme la club. La rândul lui, Violet începe să tragă de tricoul meu, încercând să îl dea jos, dar înainte să o poată face, îl prind de mâini și îl opresc, ceea ce îl determină să mă privească confuz.

- Cât de mult ai băut?

Întreb eu, vrând să mă asigur că e suficient de treaz pentru a-și aminti dimineață ceea ce urmează să se întâmple. Violet mă privește cu o sprânceană ridicată, încă confuz.

- Nu atât de mult ca de obicei. Am fost destul de distras, dacă nu ai observat.

Răspunde el, rânjind. Răsuflu ușurat când aud asta, apoi fac ceva la care evident niciunul din noi nu se aștepta: îl dobor pe Violet în pat și mă pun deasupra lui, imobilizându-l total.

- Pot să o fac eu?

Întreb eu rapid, simțind cum obrajii mei încep să se înroșească. Violet privește în sus la mine, nedumerit, cel mai probabil neînțelegând la ce mă refer. Inspir adânc pentru a-mi aerisi creierul, apoi îl privesc direct în ochi și spun pe cel mai serios ton posibil:

- Am observat că în ultimul timp ești mereu distras în timpul sexului, de parcă ceva lipsește... Evident Naranja lipsește și îți e dor de el, și mie îmi e, dar tu pari că nu ești niciodată complet satisfăcut când o facem... 

Îi dau drumul lui Violet și mă dau jos de pe el, revenind înapoi la poziția mea inițială. Violet se ridică din pat și mă privește cu o expresie gânditoare pe față. Îmi trec o mână prin păr, simțindu-mă puțin frustrat, apoi mă întorc spre Violet și îmi pun mâinile pe umerii lui, pentru a-i capta total atenția.

- Pot să o fac eu? Promit că te voi satisface la fel de bine ca Naranja! Te rog, Violet...

Violet continuă să mă privească cu expresia aia gânditoare pe față, cel mai probabil neștiind cum să reacționeze. Preț de câteva clipe niciunul din noi nu spune nimic, iar eu îmi iau mâinile de pe el și le las pe lângă corp. Violet oftează, apoi își închide ochii și se lasă pe spate, căzând înapoi în pat și întinzându-și mâinile în lateral. Îl privesc confuz, neștiind ce vrea să însemne gesul lui, dar nu apuc să îl întreb nimic, că îl aud spunând:

- Bine, poți fi tu top. 

Tresar când acesta își termină propoziția și sar pe el, ajungând într-o poziție asemănătoare cu cea de mai devreme, când l-am imobilizat, dar mai puțin restrcitivă, sprijinindu-mă de data asta pe genunchi și palme, care se aflau de o parte și de cealaltă a lui Violet.

It's Not Incest!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum