It's Not Incest!

Capitolul 6.

Rojo's p.o.v.

Să mă ciupească cineva, asta nu poate fi adevărat! Violet nu a avut niciodată o iubită! Cel puțin nu din câte știu eu... Asta nu se poate întâmpla! În niciun caz! Eu l-am văzut primul! Nu-i corect!

- Hai hai!

Strigă el entuziasmat, trăgându-ne de mână pe mine și Naranja în direcţia barului. Simt cum mi se formează un nod în gât doar gândindu-mă la doamna specială a lui Violet și e nevoie să înghit în sec de câteva ori pentru a-mi reveni. Cu toate că mi-e sete, aș prefera mai bine să mă deshidratez, decât să o cunosc pe tipa aia, deși o parte din mine e puţin curioasă să afle ce fel de fată i-a sucit minţile vărului meu. Cum am zis și mai devreme, Violet nu a avut niciodată o iubită, cine să fi reușit să îl cucerească? Se pare că planul meu de a-i seduce pe cei doi va trebui să mai aștepte...

Ajunși în dreptul barului, Violet ne dă drumul și spune:

- Ca de obicei, te rog. Voi ce vreți?

- Eu vreau-

Dau să spun, dar Naranja mi-o ia înainte.

- Suc vrem.

- Nu ești deloc amuzant.

Spune Violet dându-și ochii peste cap, apoi comandând băuturile.

- S-a făcut, Lila.

- Mulțumesc frumos, dulce și grețos. Apropo, vreau să cunoști pe cineva.

La auzul cuvintelor sale, ochii mei se măresc și simt cum rămân fără suflare. Îmi mut privirea de pe Violet pe femeia din spatele barului și rămân și mai șocat decât eram înainte când dau cu ochii de o femeie frumos aranjată, cu părul lung și un zâmbet mare pe buze, care, chiar și în lumina difuză a clubului se putea observa clar că avea în jur de 40 și ceva de ani.

Astea mai în vârstă sunt genul lui Violet? Păi în cazul ăsta nu am nicio șansă! Nu, Rojo, nu spune asta! Ce-am vorbit noi ieri? Până la sfârșitul verii, amândoi, Naranja și Violet vor fi ai tăi, nu poți renunța înainte să încerci măcar!

- Pe cine?

Întreabă ea, cu o voce caldă și delicată, din care reieșea puțină confuzie.

- Băieți, veniți aici! Ei sunt cei despre care ți-am vorbit, verii mei: Rojo și Naranja, dar poți să le spui Rouge și Orange. Băieți, ea e doamna mea specială: mami Iris.

- Sărut mâna.

Spune Naranja lipsit de orice expresie pe față, în timp ce dă mâna cu ea.

- Bună ziua?

Spun eu, mai mult ca pe o întrebare, când vine rândul meu să dau mâna cu ea. Femeia îmi oferă un zâmbet, lucru care mă făcea să mă simt și mai jenat decât mă simțeam deja, apoi îmi dă drumul la mână.

- Bună și vouă, băieți. Lila mi-a povestit atâtea despre voi!

Spune ea, continuând să zâmbească, în timp ce îi ciufulea părul lui Violet. Îmi întorc fața spre el și îl privesc cu o sprânceană ridicată, la care el doar zâmbește inocent sub mângâierile femeii ăleia și chicotește. Îmi mușc ușor buza de jos, apoi mă așez pe un scaun lângă el, iar Naranja lângă mine.

- Deci, spune-mi, Lila, ce mai fac părinții tăi?

- Oh, fac foarte bine. Tati Azul a zis că te salută, iar tati Grey a zis că speră să mori într-un șanț.

- Vedeți? Dumnezeule! Pui mâna pe fundul soțului lui o singură dată, din greșeală, țin să menționez, era întuneric și l-am confundat cu altcineva, și te ține minte toată viața!