It's Not Incest!

Capitolul 12.

Rojo's p.o.v.

Auzindu-i cuvintele, am nevoie de un moment să le procesez pentru a-mi da seama de înţelesul lor, dat fiind faptul că încă eram puţin pierdut. Privesc faţa fratelui meu, apoi în jos și abia când dau cu ochii de unflătura din pantalonii mei, cuvintele lui încep să prindă sens.

Ochii mei se măresc în șoc și îmi pot simţi faţa înroșindu-se violent, o dată în viaţă numele Rojo portivindu-mi-se mănușă. Îmi plec privirea rușinat, neștiind cum să fac să dau timpul înapoi sau să dispar din faţa lor, în timp ce încercam să îmi ascund problema cu tricoul pe care îl purtam.

Am avut atâtea vise și fantezii erotice cu cei doi, dar niciodată nu mi s-a întâmplat asta până acum! Poate avea de a face cu faptul că acum eram cât pe ce să îmi văd fantezia devenind realitate sub ochii mei? Nu știu. Nu îmi pasă! Îmi vine să intru în pământ de rușine. Mintea mea s-a blocat efectiv, nu știu ce să fac sau ce scuză să bag!

Cum ies din problema asta?! Rău, Rojo! Rău! Ai fost educat mai bine de atât...

Dintr-odată, aud niște pași, cel mai probabil ai lui Violet, îndreptându-se spre mine. Nici nu îndrăznesc să îmi ridic privirea din pământ, fiindu-mi prea rușine să dau ochii cu el. Sunetul pașilor se oprește când picioarele lui Violet ajung în dreptul lui Naranja și, în imediat următoarea secundă, aud ceva ce suna ca o palmă peste cap.

- Pentru ce a fost asta?!

Aud vocea fratelui meu mai mare strigând.

- Puteai fi și tu mai subtil! 

- Dacă nu îţi convine, de ce nu i-ai spus tu? Și, mă rog, de ce m-ai lovit? Cum e asta vina mea?

- O, tacă-ţi gura! Unflă asta!

Tresar când simt o mână pe umărul meu, dar nu îndrăznesc să privesc spre posesorul ei. Violet se așază pe vine în faţa mea și mă forţează să îl privesc.

- Vrei să îmi dai un atac de cord?

Întreb eu, simţindu-mi bătăile inimii accelerându-se.

- E în regulă, Rojo, se mai întâmplă, e perfect normal. Stai liniștit. Totul va fi bine, sunt eu aici.

Violet se ridică în picioare și, fără să vreau, îl urmez cu privirea. Se întoarce spre Naranja și ia colacul pe care i l-a dat mai devreme să îl unfle, apoi se întoarce spre mine și îl pune în jurul meu.

- Ţine asta și du-te la baie să-ţi rezolvi problema.

Îmi mușc buza de jos nesigur și dau din cap în semn dezaprobator.

- Vrei să vin cu tine să ţin de șase?

Analizez în minte cuvintele lui, apoi dau din cap aprobator. Violet îmi oferă un zâmbet gentil, apoi își întinde mâna spre mine pentru a mă ajuta să mă ridic. Încerc să îi întorc zâmbetul, apoi îi dau mâna și mă ridic în picioare. Îmi așez cumva colacul în jurul meu, sperând în sinea mea ca micuţa-marea mea problemă să treacă neobservată.

- Tu stai aici. Hai, Rojo!

Spune Violet, trăgându-mă de mână până în direcția în care se aflau băile. Dacă ar fi fost oricare altă zi din viața mea, aș fi fost în extaz că eu și Violet mergem ținându-ne de mână, dar  acum îmi e atât de rușine încât nu pot savura momentul, tot ce fac e să îmi țin capul plecat și să îmi urmez vărul în liniște.

- Afară!

Strigă Violet imediat ce intră în baie. Atât eu cât și ceilalți oameni îl privim ca și când ar fi luat-o razna, dar nimeni, nici măcar eu, nu îndrăznește să spună nimic. Încetul cu încetul, ceilalți bărbați părăsesc baia și, odată ce ultimul dintre ei părăsește baia, Violet se întoarce spre mine și mă scanează atent cu privirea.