It's Not Incest!

Capitolul 5.

Rojo's p.o.v.

- Verilor, bine ați venit în Iris Club!

Strigă Violet, ridicându-și mâinile în sus. Privesc spre Naranja, iar acesta spre mine, apoi ne mutăm amândoi privirile spre Violet care se întoarce pe călcâie, continuând să își țină mâinile în sus și adaugă:

- Sunt acasă!

- Violet, părinții tăi știu despre acest acasă al tău?

Întreabă Naranja, punându-și mâna pe umărul lui Violet, pentru a-i atrage atenția. Violet privește peste umăr la el, apoi afișează un rânjet și spune:

- Normal! Tu cine crezi că îmi dă bani?

Naranja pufnește din nas, dar nu mai spune nimic și își ia mâna de pe umărul lui. Violet își lasă brațele pe lângă corp, apoi ne face semn mie și lui Naranja să îl urmăm înăuntru. Acesta din urmă își dă ochii peste cap, în timp ce eu îmi mușc buza de jos neîncrezător. Nu mă înțelegeți greșit, am mai fost la cluburi la viața mea, dar acum vorbim de un club pe care îl frecventează Violet... la care face referire drept acasă. Aș nega dacă aș spune că nu sunt puțin îngrijorat, chiar dacă el spune că părinții lui știu de locul ăsta...

- Hai odată!

Strigă Violet. Inspir adânc, apoi expir și îl urmez prin mulțimea de oameni până când ajungem înăuntru la propriu, căci până acum puteam spune că eram pe holul de la intrare sau așa ceva. Privesc oarecum sceptic în stânga și în dreapta, încercând să memorez drumul până la ieșire și să îmi dau seama dacă mai sunt și altele, ceea ce era destul de greu, dată fiind mulțimea de oameni.

Imediat ce ajungem în dreptul... ringului de dans presupun, pe lângă muzica ce bubuia în boxe, pot auzi niște voci, aparținând atât fetelor cât și băieților, salutând.

- Hey, Lila!

- Salut, omule!

- Lila, frate, salut!

- Salut, salut!

Răspunde Violet saluturilor, ceea ce mă face să fiu mai confuz decât eram deja. Continuăm să mergem fără țintă, până când Violet se oprește într-un colțișor mai puțin... ăm... aglomerat.

- Lila?

Rostește Naranja întrebarea ce stătea pe buzele mele. Violet se întoarce spre noi și ne oferă amândurora câte un rânjet, apoi spune:

- E pseudonimul meu. Ceea ce îmi amintește... Dacă cineva vă întreabă cum vă cheamă, să nu vă dați numele reale, ok?

- Violet, ce vrea să mai însemne și asta?

- E doar... o regulă a clubului, pentru protecție.

- Protecție?

Repet eu după el, simțind cum un fior îmi trece pe șira spinării. Ce fel de club are o astfel de regulă? Unul frecventat de criminali, se aude o micuță voce din capul meu spunând, dar din nou, Violet nu e tocmai genul... cum am mai spus, nu e mai dur ca mine sau Naranja, ca forță zic, deci dacă frecventează el locul ăsta, nu poate fi atât de rău... Nu-i așa?! Lăsa-ți-mă să cred asta.

- Okok, nume noi! Tu ești Rouge, adică roșu în franceză.

Spune Violet, pocnind din degete, așa cum are și mama obiceiul să facă. Îi ofer un zâmbet micuț la care Violet îmi răspunde, apoi se întoarce spre Naranja și îl scanează cu privirea.

- Tu ești Portocala69.

Mai mai să mă înec cu aer când l-am auzit și nu știam cum să fac să mă abțin din râs, în timp ce Naranja mă privea încruntat și cu o sprânceană ridicată. Privirea lui se mută de pe mine pe Violet, apoi Naranja pufnește din nas când dă cu ochii de rânjetul de pe fața lui Violet.