It's Not Incest!

Capitolul 76.

Rojo's p.o.v.

De la plecarea lui Naranja, Violet a început să fie puțin... deprimat. În mod normal aș zice că e ceva tipic lui, dar în cazul de față lucrurile sunt mai complicate. Știu că în ultimul timp Naranja și Violet au devenit foarte apropiați și tot restul, dar nu mă așteptam ca Violet să fie atât de afectat de plecarea lui și să îi fie chiar așa dor de el, ținând cont de faptul că până recent se certau nonstop. 

Cei ce se ceartă se iubesc, hmm? 

Revenind la subiect, Violet e deprimat și nu face nimic toată ziua, iar faptul că Naranja s-a răzgândit cu privire la venitul acasă în weekend și a decis să rămână la minunăția aia de proiect a lui până când va începe facultatea, adică aproape două luni de acum încolo, nu ajută deloc moralul vărului nostru.

Și eu care credeam că tu ești ăla deștept, frate! Cum ai ajuns la concluzia că să pleci pentru o perioadă așa lungă de timp e o idee bună, depășește puterea mea de înțelegere.

***

- Violet, se face târziu, hai să mâncăm ceva!

Spun eu, în timp ce îmi bag capul pe ușa camerei vărului meu emotiv. Violet se ridică din pat, cu o pătură încă înfășurată în jurul lui și iese din cameră ca o fantomă cearceaf din filmele de prost gust. Aleg să nu spun nimic, știind deja că orice comentariu din partea mea la adresa stării lui curente l-ar putea deprima și mai tare, și îl urmez în liniște. Ajuns în bucătărie, mă așez la masă, în timp ce Violet se îndreaptă direct spre frigider, de unde scoate o cutie.

- Pizza congelată, cuptor cu microunde.

Spun el, în timp ce desface cutia și scoate pizza aia, apoi o pune pe o farfurie și o bagă în cuptorul cu microunde. Mă încrunt ușor la gândul de a mânca ceva... negătit, dar din nou nu spun nimic. Violet se așază și el la masă, apoi continuăm să stăm în completă liniște, până când cronometrul cuptorului cu microunde ne anunță că mâncarea e gata. Violet se ridică în picioare și ia încă o farfurie pe care o pune pe masă, apoi scoate pizza din cuptor. Își pune câteva felii pe farfuria de mai devreme, apoi o ia și pleacă înapoi în camera lui, lăsându-mă singur cu mai bine de jumătate din pizza aia.

***

- Violet, micul dejun?

Spun eu, intrând în camera lui în timp ce îmi uscam părul cu un prosop.

- Te-ai întors deja de la alergat?

Întreabă el cu ochii încă închiși, trăgându-și pătura peste cap.

- Da, de ceva timp. Am făcut și un duș.

Răspund eu, împreunându-mi mâinile pe piept. Violet își scoate capul de sub pătură și mă privește preț de câteva secunde, apoi se dă jos din pat și merge în bucătărie.

- Cereale, lapte...

Murmură el somnoros, în timp ce toarnă câteva cereale într-un bol, apoi scoate din frigider laptele.

- Cald? Rece?

- Rece.

Violet dă din cap în semn aprobator, apoi toarnă laptele peste cereala, după care pune bolul în fața mea și începe să își facă și lui unul. Îi mulțumesc pentru masă, apoi încep să mănânc în liniște. La fel ca mai devreme, Violet dă din cap în semn de cu plăcere, apoi începe și el să mănânce.