It's Not Incest!

Capitolul 62.

Voi fi sinceră cu voi, m-aș fi așteptat la orice, dar la asta nu. Nu credeam că sunt oameni curioși să afle cum arăt, e puțin jenant și flatant în același timp😅😅😅, mai ales pentru că eu am avut o perioadă îndelungată de timp un cont de Facebook pe profilul meu, unde sunt poze cu mine publice, dar trecem peste. Cum ați ales în majoritate (toți cei care au lăsat vreun comentariu) face reveal, vom avea un face reveal.

Nu știu la ce vă așteptați, prietenii mei făcuți pe aplicația asta clar nu se așteptau să arăt așa și mi-au și spus-o😅, dar sper că nu veți fi dezamăgiți sau ceva.

Cum nu mă pricep la ales un singur lucru (după cum probabil ați observat deja) am selectat niște poze pe care mi le-am făcut când cică învățam pentru un examen și le-am făcut ss.

Sfat: lăsați-vă coșurile în pace, dacă nu vreți semne pe față.
Fața mea e neutră în majoritatea timpului, dar aici aveți câteva (vreo 3) expresii pe care le am.

***Am scos pozele :)))***

- Nu, nu am 15 ani.
- Nu, nu trebuie să îmi ziceți: "sărut-mâna" pe stradă, (mai sunt unii oameni care îmi spun) nu sunt așa bătrână.
- Nu, nu îmi fac poze fără filtru cu urechi de pisică, pentru că arată drăguț și îmi place cum îmi stă.
- Da, am pistrui unde e blush-ul de la filtru.
- Da, sunt în cameră la cămin, în caz că vă întrebați.
- Da, în toate pozele mă "strâmb".
- Nu, nu arăt mai bine dacă zâmbesc, nu îmi place și nici nu am de gând să o fac.

Ei bine, vă mulțumesc încă o dată pentru vizualizări și pentru susținere și sper că v-a plăcut cum am "sărbătorit" acest eveniment. În continuare vă urez lectură plăcută, spor la citit și sper să vă placă acest capitol.^^

Violet's p.o.v.

- Nu vrei să vii cu mine acasă?

- Nu știu ce să spun despre asta, Violet. Ne cunoaștem doar de câteva ore. Aș putea fi un criminal în serie care te-ar putea răni. Nu știu cât de ok e să ai încredere oarbă într-un străin.

- Hei, același lucru e valabil și pentru tine. La fel de bine și eu aș putea fi un criminal în serie care te-ar putea răni.

- Da, dar nu e ca și când eu aș avea ceva de pierdut. 

Spune el, continuând să zâmbească ca și când nu ar avea nicio grijă, deși ochii lui îmi spuneau cu totul altceva. Pufnesc din nas la el, apoi îmi pun mâinile în sân și spun pe un ton cât se poate de serios:

- Uite, Green, am încredere în tine. Tu ai încredere în mine?

- Da...

Răspunde el oarecum nesigur, după o scurtă pauză.

- Vrei să dormi în parc la noapte?

- Nu...

Zâmbesc când îi aud răspunsul, apoi îmi întind mâna spre el încă o dată.

- Vino cu mine. Ai spus-o chiar tu, nu ai nimic de pierdut!

Green mă privește preț de câteva secunde, până când, în cele din urmă, mă ia de mână și cu ajutorul meu se ridică în picioare. Își ia ghiozdanul de jos și cutia în care i-se afla chitara și mă urmează cărându-le în liniște, în ciuda insistențelor mele de a mă lăsa să îl ajut.

***

- Locuiesc cu verii mei într-un apartament. Ne-am mutat destul de recent în el. Îți va plăcea, e destul de mare și spațios, mă rog, nu se compară cu casa părinților mei, dar merge.