It's Not Incest!

Capitolul 53.

Naranja's p.o.v.

- Mami, chiar e necesară toată asta?

Întreabă Rojo, scărpinându-și ceafa, în timp ce o urmărește pe mama cum se învârte în cercuri în mijlocul sufrageriei, murmurând incantații demonice sau așa ceva.

- Oh, e foarte necesar!

Spune ea, aruncându-i o privire scurtă lui Rojo, înainte de a continua ce făcea. Rojo înghite în sec când aude răspunsul eu și își întoarce capul spre tata, care stătea pe canapea între noi doi și o urmărea pe mama cu privirea.

- Tati, ce ar trebui să facem acum?

Întreabă el, apucându-l pe tata de mâneca tricoului pe care îl purta și scuturându-l ușor. Tata clipește în mod repetat, parcă trezit dintr-o transă sau așa ceva, apoi își mută privirea spre Rojo și dă din umerii.

- Așteptăm presupun.

Răspunde el, revenind la a o urmări pe mama cu privirea. Rojo pufnește din nas, apoi face contact vizual cu mine, întrebându-mă din priviri ce e de făcut. La rândul meu, la fel ca tata, dau din umeri și afișez o expresie comfuză pe față neștiind ce răspuns aș putea să îi dau.

Mama e nervoasă, e destul de evident lucrul ăsta și sunt destul de sigur că nu din cauză că fii ei au o relație în trei, ci fiindcă iubitul lor e Violet.

Știu că a zis ceva de genul cum că Violet e nepotul ei preferat și de astea, dar aia era în mod evident o minciună ca să scape de sâcâielile lui. Unchiul Grey mereu a fost și mereu va fi nepotul ei preferat!

Cel puțin așa am crezut...

***

- Deci ai venit în sfârșit!

Strigă ea, punându-și mâinile în sân și bătând din picior, în timp ce îl fixează cu privirea pe unchiul Grey. Acesta din urmă o scanează cu privirea din cap până în picioare pe mama, apoi ia o poziție asemănătoare cu a ei, evident neimpresionat de femeia amenințătoare din fața lui, care aproape că nu-i ajunge nici până la umăr.

- Am venit. De ce m-ai chemat din senin? Ce e atât de urgent?

Întreabă el, nerupând nici măcar o secundă contactul vizual cu mama.

- Oh, cred că știi, dragul meu nepot!

Spune ea, pe un ton dur.

- Du-te la verii tăi...

Îl aud pe unchiul Azul spunând în șoaptă și făcându-i semn lui Violet să meargă lângă noi. Violet dă din cap în semn că da, apoi se apropie de locul în care stăteam noi, privind din când în când peste umăr la mătușa și tatăl lui. Când ajunge în dreptul nostru, tata se ridică în picioare și îi cedează locul, apoi merge în spatele mamei și își întreabă din priviri fratele mai mare ce e de făcut. Unchiul Azul își scutură ușor capul, semn că nici el nu știe, apoi își pune mâna pe umărul unchiului Grey.

- Parcă sunt doi lupi alpha din haite diferite gata să aibă o luptă pentru supremație.

Șoptește Violet, privind la cei doi.

- De unde știi tu chestii de astea?

Întreb eu, uimit de afirmația lui de mai devreme.