It's Not Incest!

Capitolul 11.

Rojo's p.o.v.

În sfârșit se întâmplă! După toată munca mea grea, eforturile mele sunt răsplătite! După ce mi-am ajutat părinţii la muncă atâta timp, azi merg cu Naranja și Violet la pisicină, ca recompensă! Nu e minunat?! Eu zic că e minunat! Da, să intri într-o apă în care au mai stat și alte sute de oameni nu e tocmai igienic și un lucru pe care ador să îl fac, dar, pe de altă parte, asta îmi dă oportunitatea de a sta în aceeași apă cu Naranja și Violet și de a-i vedea pe cei doi aproape, zic aproape dezbrăcaţi! Cât de tare e astaaa?!

O lume a posibilităţilor se deschide în faţa mea, pot să fac atâtea chestii aici! Pot să îl pun pe unul din cei doi să mă dea cu cremă pentru protecţie solară pe spate sau pe amândoi, pot să îi dau EU pe EI cu cremă pentru protecţie solară, pot să stau pur și simplu pe șezlong să îi privesc pe cei doi în toată splendoarea lor, pot să înot și să mă joc cu ei precum niște îndrăgostiţi, pot să fac scufundări și sub apă să îmi "alunece puţin mâna" pe una din părţile corpului lor, pot să pretind că mă înec și unul din ei mă va salva și îmi va face respiraţie gură la gură! Nici nu știu cu ce să încep!!! Am atât de multe lucruri de făcut! Dar mai întâi, trebuie să ajungem la pisicină.

- Mai avem mult?

Întreb eu, privind pe fereastra mașinii nerăbdător.

- La fel de mult ca acum 5 secunde când ai întrebat ultima dată.

Răspunde Naranja, trăgând cu coada ochiului la mine. Pufnesc din nas apoi îmi mut privirea înainte, iar mâna mea o urmează și încep să schimb muzica de la bord. Când Naranja conduce și eu sunt în dreapta sunt și DJ Rojo.

- Oh, îmi place melodia asta!

Spun eu, când dau de o melodie lentă ce, îmbinată cu versurile sale, făcea o atmosferă romantică în toată mașina. Asta mă face să îmi imaginez că suntem doi iubiţi și, în drum spre destinaţia noastră, Naranja poate să tragă pe dreapta oricând într-un loc mai retras pentru că nu mai rezistă, de fapt că nu ÎMI mai resistă și apoi am face-o pe bancheta din spat- Dumnezeule, Rojo, ce gânduri mai ai și tu, de când ai devenit așa un pervers?

- Schimbă, nu îmi place.

Spune Naranja, trezindu-nă din visare. Îl privesc cu o sprânceană ridicată și întreb:

- De ce?

- Pentru că nu îmi place. Ai gusturi teribile la muzică, mai degrabă aș asculta melodiile lui Violet.

- Oh, haide! Nici chiar așa.

- Ţi-am zis să schimbi. Melodia asta mă irită.

- Ok, fie. Mai bine?

Întreb eu pe un ton sarcastic când dau de altă melodie romantică. Naranja oftează ușurat și se relaxează vizibil, ceea ce mă face să îl privesc nedumerit, cu o sprânceană ridicată. Până la urmă care e problema lui? Nu e mare diferenţă între melodia pe care o ascultăm acum și cea de dinainte.

- Mult mai bine.

Spune el într-un târziu pe un ton calm, continuând să privească înainte la drum. Mă uit la el încercând să îmi dau seama ce o fi în capul lui drăguţ, dar nu am nici cea mai vagă idee care e faza și mă văd nevoit să întreb:

- Care e problema cu melodia aia?

Naranja strânge volanul în mâini, gest care, pentru un motiv anume, mă face să înghit în sec și să verific dacă aveam centura pusă bine.

- Îţi amintești că m-am despărţit de iubita mea?

Întreabă el dintr-odată, făcându-mă să tresar.