It's Not Incest!

Capitolul 20.

Rojo's p.o.v.

- Rojo!

- Pasă!

Prind mingea de la Naranja și driblez până la coș, trecând cu ușurință de adversari. Trag cu coada ochiului pe margine unde Violet stătea pe o bancă și urmărea meciul plictisit. După ce mă asigur că eram privit de acesta, arunc la coș. Mingea atinge panoul și intră în coș, aducând echipei mele încă 2 puncte. Mă întorc în direcția în care se afla Violet și îmi pun mâinile în sân, luând o poziție de superior. Dacă e ceva la care mă pricep, acela e sportul și dacă ar fi să aleg care e sportul meu preferat, cu siguranță basket. Violet bate din palme entuziasmat și nu prea, cel mai probabil neînțelegând ce se întâmplă, dar fericit că eram eu fericit. Îi zâmbesc, apoi mă întorc pe călcâie și sprintez până la Naranja. Eu și fratele meu batem palma, apoi așteptăm ca echipa adversă să bată mingea.

Mă înțeleg cu Naranja din priviri și, imediat ce jocul reîncepe, adversarii nu apucă să facă mai mult de câteva pase, că eu reușesc să interceptez mingea și să i-o arunc fratelui meu. Alerg pe teren, pentru a mă demarca, iar Naranja pasează mingea înapoi la mine. Driblez până la coș, dar de data asta adversarii par să se fi prins de strategia noastră și se pun amândoi ca un zid în fața mea, pentru a mă împiedica să arunc la coș.

- Înapoi!

Când aud vocea lui Naranja strigând, nu stau prea mult pe gânduri și arunc mingea peste cap, sperând că el o va prinde. Privesc peste umăr cum se pregătește să arunce la coș, adversarii noștri lăsându-mă pe mine și punându-se în jurul lui, dar în loc să o facă, Naranja îmi pasează înapoi. Rămas singur cu mingea, arunc, iar mingea zboară cu boltă și intră direct în coș.

- Bună treabă, Rojo!

Strigă Naranja apropiindu-se de mine rapid și luându-mă pe sus pe la spate.

- Mulțumesc, haha!

Naranja mă lasă jos, apoi batem palma și mergem amândoi la banca pe care stătea Violet cu gențile noastre. Violet oftează, apoi ne întinde amândurora câte o sticlă cu apă pe care le luăm imediat și începem să bem.

- De ce trebuie să fiu eu majoreta?

Întreabă el.

- Pentru că în afară de a țopăi de colo până colo și a te da în spectacol, nu ești în stare să faci nimic.

Spune Naranja, dându-și ochii peste cap. Violet îi aruncă o privire furioasă și, dacă nu aș fi știut mai bine, aș fi putut jura că se pregătește să sară pe el să îl ia la bătaie. Din fericire pentru Naranja, de fapt din fericire pentru toți trei, Violet trage câteva guri mari de aer, apoi spune mult mai calm:

- Uneori mă întreb cum e să fii așa un frustrat, vere.

Naranja lasă sticla cu apă și îl privește pe Violet cu o sprânceană ridicată.

- Deci? Zi-mi cum e, ce stai și te uiți la mine? 

Simt cum un val de îngrijorare pune stăpânire pe mine doar cât aud cuvintele vărului meu și privesc ba la el ba la Naranja îngrijorat. Când Naranja nu îi dă niciun răspuns, Violet își pune mâinile în sân și continuă să îl privească amenințător. Înghit în sec la scena din fața mea și îmi pun mâna pe umărul lui, încercând să dreg cumva situația.

- Violet...

- Nu, Rojo! Niciun Violet! Aștept un răspuns. Mereu are ceva de comentat, nimic din ce fac nu e pe placul lui! Știi la ce concluzie am ajuns, Naranja? Că vorbește invidia din tine. Ești invidios că eu sunt popular și știu să dansez. Asta e problema ta!