It's Not Incest!

Capitolul 59.

Violet's p.o.v.

- Cereale pentru Rojo.

- Mulțumesc, Naranja!

- Cu plăcere. Și orice o fi animalul ăsta mort, pentru Violet.

Îmi dau ochii peste cap la comentariul lui și îl privesc cum îmi pune farfuria cu mâncare în față, înainte de a ni se alătura și el la masă.

- Nu e animal mort, mă rog, e-

- Nici nu vreau să știu!

Mă întrerupe el, în timp ce începe să își mănânce cerealele. Pufnesc din nas, apoi încep și eu să mănânc, hotărât să îl ignor toată ziua pentru faza asta. 

Da, știu că avem preferințe diferite și că nu tuturor le plac aceleași lucruri, dar cum eu nu fac mișto de cerealele lui alfabet, nici el nu are dreptul să facă mișto de animalul meu mor- adică de mâncarea mea! 

Trag cu coada ochiului la el privindu-l cum mănâncă, apoi mă întorc spre farfuria mea și continui să mănânc și eu. Parcă simțind atmosfera încordată ce se lăsa peste noi, Rojo tușește pentru a ne atrage atenția, reușind cumva să se înece în proces.

- Rojo!

Strig eu, ridicându-mă în picioare, în timp ce Naranja se întoarce spre fratele său, pentru a se asigura că e bine.

- N-am nimic, n-am nimic!

Spune el, continuând să tușească. Naranja îl bate ușor pe spate, până când acesta încetează să mai tușească. Îi dau un șervețel, iar Rojo îl ia de la mine și se șterge la gură cu el. După ce mă asigur că e bine, mă așez la loc la masă și îmi dau ochii peste cap.

- Cred că ai mâncat destule cereale.

Spune Naranja, trăgând bolul din fața lui, ceea ce îl face pe Rojo să pufnească din nas și să murmure ceva imposibil de auzit.

- Dar încă îmi e foame...

Îl aud pe Rojo mormăind în cele din urmă, în timp ce privea când la Naranja, când la mine. Dintr-odată, pe fața lui își face apariția un zâmbet uriaș, ceea ce îmi dădea de înțeles că tocmai ce îi venise o idee și nu spun că ideile lui ar fi rele sau ceva, faza cu mutatul chiar a fost o idee bună, dar în general nu-i a bună...

- Îmi dai și mie??

Întreabă el, privindu-mă cu niște ochi mari de cățeluș. Mă uit la el preț de câteva secunde, clipind în mod repetat, apoi întreb:

- Ești sigur că vrei să guști? Nu pare ceva ce ar fi pe placul tău.

- Hei, nu riști, nu câștigi, nu-i așa?

- Presupun că da, dar vorbim despre mâncare acum, s-ar putea să ți se facă rău... 

- Doar dă-i odată. 

Spune Naranja, din vocea lui reieșind clar plictiseala.

- Dar nu îi va plăcea.

- Sunt sigur, dar lasă-l să-și facă damblaua.

Oftez, apoi mă uit la mâncarea mea o ultimă dată, după îi dau lui Rojo să guste. Acesta zâmbește când vede că planul lui dădea roade, apoi deschide gura, dar bucuria lui nu e de durată, pentru că imediat ce simte gustul mâncării, expresia de pe fața lui se schimbă.

- Nu îți place, nu-i așa?

Întreabă Naranja retoric, ca și când nu ar ști deja răspunsul, în timp ce îl privea amuzat pe Rojo cum se strâmbă.