It's Not Incest!

Capitolul 37.

Naranja's p.o.v.

- Deci ce părere ai? Îţi place?

- La nebunie! Îl ador! Mulţumesc mami!

- Mă bucur că îţi place.

- Te iubesc!

Las să îmi scape un oftat, apoi îmi pun cartea jos și mă ridic în picioare. Mă întind de câteva ori, apoi ies pe hol și mă îndrept spre locul din care se auzea vocea mamei și a lui Rojo. Mă apropii de ei și mă sprijin de perete când ajung în dreptul lor, urmărindu-le atent fiecare mișcare și așteptând momentul potrivit pentru a-mi face simțită prezența, pentru că nu voiam să le întrerup conversația.

- Bine aţi venit!

Spun eu într-un târziu, când văd că cei doi au terminat de vorbit. Mama e prima care mă observă și îmi oferă un zâmbet.

- Mulţumesc, scumpule!

- Naranja! Ia uite!

Strigă Rojo cu un entuziasm debordant, făcând semne spre părul lui și agitându-se precum un căţeluș hiperactiv. Îl privesc din cap până în picioare, apoi îmi pun mâinile în sân, privirea mea rămânând aţintită asupra părului său, care sunt destul de sigur că era șaten dimineaţă.

- Ce ţi-ai făcut la păr?

Întreb eu, pufnind din nas, fără a fi câtuși de puţin impresionat sau bucuros cu schimbarea lui.

- L-am vopsit! Nu îmi stă bine?

Întreabă el, ușor dezamăgit de reacţia mea nepăsătoare.

- Nu. Arată orib-

Nu apuc să îmi duc propoziţia până la capăt, că mama își ridică o mână în faţa mea și mă reduce la tăcere. Nu mai scot niciun cuvânt și tot ce fac e să o privesc cum se apropie de mine cu o expresie stranie pe faţă. Continui să mă uit la ea în liniște cum își pune mâinile pe umerii mei și își ridică privirea în sus pentru a mă putea privi în ochi, apoi spune:

- Te rog. Te iubesc oricum ai fi, dar te rog, te implor, nu fii ca Grey...

- Eu-

- Știu, știu că Grey e un om minunat și ai multe lucruri de învățat de la el! Își iubește familia mai mult ca orice, e foarte inteligent, își conduce propria companie, are mulți bani și trăiește în lux. Multe lucruri pentru care e de admirat, dar limitează-te la a admira lucrurile astea și nu copia personalitate lui, te rog. Ok?

- Îmi cer scuze.

- Nu trebuie să îți ceri scuze, doar... nu îl imita.

Mama îmi oferă o ultimă privire serioasă, înainte de a-mi da drumul la umeri și a începe să meargă înăuntru.

- Oh, și fii drăguț cu fratele tău!

Adaugă ea. O urmăresc cu privirea până când dispare în dormitor, lăsându-ne pe mine și pe Rojo singuri pe hol, apoi mă întorc spre Rojo care se uita la mine bosumflat cu mâinile în sân.

- Da, fii drăguț cu frățiorul tău!

- Sigur, când îl voi vedea, voi fi drăguț cu el.

Spun eu, dându-mi ochii peste cap, înainte de a mă întoarce pe călcâie și a mă îndrepta spre sufragerie, ignorându-l pe Rojo care mă urmărea precum un cățeluș pierdut.

- Hei, ce vrea să însemne asta?!

Întreabă Rojo, revoltat. Mă opresc din mers și mă întorc spre el.