It's Not Incest!

Capitolul 68.

La mulți ani, fetelor! 💐🌼🎉

Știu că a trecut ceva timp, dar uite că am reușit si eu să termin nextul, deci un motiv în plus de sărbătoare. :)))

Ținând cont de faptul că nu sunt prea multe întrebări, nu are rost să fac un Q&A, așa că voi răspunde la ele în comentarii, simțiți-vă liberi să întrebați orice altceva.

Rojo's p.o.v.

- Ești sigur că ești bine?

Întreabă Naranja, luându-i fața lui Violet în mâini și analizând-o pe toate părțile, așa cum am făcut și eu mai devreme. Acesta îi oferă un zâmbet și dă ușor din cap spunând:

- Mă doare puțin, dar sunt ok.

- Bine...

Naranja continuă să îl privească pe Violet nesigur, parcă vrând să mai spună ceva, dar înainte să o poată face, sunetele unei sirene încep să se audă din depărtare, și ne fac pe toți patru să tresărim.

- Poliția?

Remarcă Indigo surprinsă.

- Ha! Care erau șansele?

Întreabă Violet râzând, la care Naranja își dă ochii peste cap și se ridică în picioare. 

- Foarte mari, din moment ce i-am zis lui Green să sune la poliție.

- Deci asta ai vorbit tu cu el? Și el a făcut-o pur și simplu, fără să aibă un motiv clar pentru a-i convinge să vină?

Întreb eu, ridicându-mă la rândul meu în picioare și punându-mi mâinile în sân. Naranja dă doar din cap în semn aprobator, în timp ce Violet și Indigo se priveau unul pe altul confuzi. După câteva secunde în care niciunul din noi nu spune nimic, iar sunetul sirenelor începe să se audă din ce în ce mai tare, Indigo se ridică și ea în picioare, privind în gol, iar Violet privește în sus la ea, rânjind.

- Ți-am zis eu că te poți baza mereu pe Green!

Strigă el, ridicându-se rapid în picioare, aproape imediat căzând la loc.

- Violet!

- Violet, ești bine?!

- S-Sunt bine... doar mi-au cedat picioarele... cred că încă sunt puțin șocat după faza de mai devreme...

Spune el, scărpinându-și ceafa jenat. Naranja pufnește din nas, aruncând o privire peste umăr la ămmm... corpurile, care sper că încă erau însuflețite, de pe jos, apoi își întinde mâna spre Violet. Acesta din urmă, nu ezită prea mult și îi ia mâna, apoi se ridică în picioare cu ajutorul lui. Până să apuce vreunul din noi să proceseze ceea ce tocmai s-a întâmplat, cu o mișcare rapid, Naranja îl ridică pe Violet în brațele sale ca pe o prințesă, iar acesta e nevoit să își înfășoare brațele în jurul gâtului lui Naranja pentru echilibru.

- N-Naranja... ce crezi că faci?

Întreabă Violet, la fel de surprins ca mine și Indigo cu privire la gestul de mai devreme al fratelui meu.

- Abia te poți ține pe picioare.

Răspunde Naranja, privindu-l pe Violet cu o expresie neutră ce ascundea o amestecătură de sentimente. Violet îl analizează pe Naranja preț de câteva secunde, apoi își ascunde fața în scobitoarea gâtului lui și începe să suspine.

- Cred că șocul a fost mai mare decât credeam...

Spune Indigo, punându-și mâna pe spatele lui Violet și mângâindu-l ușor, în timp ce eu puteam doar să privesc scena din fața mea, ce îmi frângea inima, și să mă întreb dacă ar fi fost chiar așa rău dacă Naranja ar fi sfârșit prin a-i omorî pe atacatori.