It's Not Incest!

Capitolul 69.

Să sărbătorim ziua mea, cei 20 de ani ai mei și capitolul 69 cu niște limonadă, dacă înțelegeți ce vreau să spun :)

Rojo's p.o.v.

Asta a fost cea mai oribilă seară din viața mea, dar măcar s-a terminat în sfârșit și pot să merg acasă! 

Nu știu la ce mă așteptam, chiar nu știu, dar în mod clar nu mă așteptam la asta! Probabil am văzut prea multe filme polițiste în ultimul timp sau habar n-am, a fost groaznic. Oricum, mă bucur că am terminat, eu mi-am făcut partea, de aici încolo, adulții se vor ocupa de caz. 

Adulții, hmm? Și eu se presupune că sunt unul, dar adevărul e că tot un copil sunt și mă bucur că încă nu trebuie să am de a face cu viața reală... multă bătaie de cap.

- Am ajuns.

Spune unchiul Azul, trezindu-mă din visare. Îi ofer un zâmbet și îi mulțumesc că m-a adus acasă cu mașina, apoi cobor și intru în bloc fără a privi în urmă. Ajuns în fața apartamentului nostru, las să îmi scape un oftat, apoi îmi scot cheile și descui ușa. Intru înăuntru și închid ușa în urma mea în liniște. Pentru un motiv anume nu mă obosesc să îmi anunț venire și merg direct în camera mea. Sar în pat și îmi ascund capul sub o pernă, preț de câteva secunde. Mă întorc pe spate, iau perna și mi-o pun pe față, pregătindu-mă să strig în ea, dar, în ultimul moment, mă răzgândesc și mă ridic în șezut. Mă dau jos din pat și merg în camera noastră, doar pentru a descoperi că niciunul din iubiții mei nu era acolo. Mă încrunt ușor în timp ce închid ușa la loc și merg în bucătărie, după care în sufragerie, așteptându-mă să dau de ei certându-se ca de obicei sau așa ceva. Ajuns acolo, la fel ca mai devreme, sunt întâmpinat de o încăpere goală, în care nu se afla nici urmă de Violet și Naranja.

- Mă gândeam eu că e prea multă liniște în casă...

Spun cu voce tare, în timp ce merg să verific dormitorul lui Naranja, așteptându-mă să îmi găsesc fratele mai mare fie dormind, fie învățând, după cum îi e obiceiul. 

Dat fiind faptul că în casă e atâta liniște, în niciun caz nu poate face altceva, iar Violet e probabil în camera lui pictând... îmi spun eu în minte, în timp ce merg pe hol spre camera lui Naranja.

- Hai că asta-i bună!

Pufnesc din nas când, încă o dată, găsesc camera goală și mă îndrept spre camera lui Violet, singura cameră din casă în care încă nu i-am căutat pe cei doi. Știu că sunt eu mai copilăros și îmi place să mă joc, dar de-a v-ați ascunselea nu mi-a plăcut niciodată, plus: sunt foarte sigur că Naranja și Violet sunt acasă, pentru că pantofii lor erau la intrare.

În drum spre camera lui Violet, niște zgomote înfundate, pe care nu știu cum de nu le-am auzit până acum, îmi atrag atenția și mă fac să tresar. Inspir adânc de câteva ori, apoi expir, după care continui să merg spre camera lui, încercând să fiu cât pot eu de silențios. Deschid ușa încet și privesc înăuntru, scena de care dau făcându-mă să îmi măresc ochii în șoc, din mai multe puncte de vedere.

- Ei bine, nu pot să nu spun că nu mă așteptam la asta, dar nu mă așteptam să fie atât de... asta...

Șoptesc eu, continuând să îi privesc pe Naranja și Violet având cea mai lentă și pasională partidă de sex din câte mi-a fost dat vreodată să văd, nu că aș fi asistat la prea multe în viața mea...  

Mereu m-am întrebat cum e când sunt doar ei doi, dar nu mi-aș fi imaginat niciodată așa ceva. Sunt așa diferiți față de când sunt cu mine. Când o facem toți trei Naranja și Violet sunt atât de... nerăbdători, dar când sunt doar ei doi nu se grăbesc deloc, pare că savurează fiecare clipă în parte, iar fiecare mișcare a lor e atât de gentilă și plină de pasiune, încât mi-e greu să îi recunosc. Nici nu ai zice că sunt cu adevărat iubiții mei, care sunt la gâtul celuilalt și gata să se ia la ceartă imediat ce prind ocazia.