It's Not Incest!

Capitolul 27.

Rojo's p.o.v.

- Am venit!

În sfârșit! îmi spun eu în minte, în timp ce ies în fugă din sufragerie. Pentru un moment, toată îngrijorarea mea dispare când dau cu ochii de fratele meu care se descălța la intrare și răsuflu ușurat, dar nu mă ține mult stare asta, pentru că, cu fiecare secundă în care îl privesc, îmi amintesc cât de îngrijorat am fost în privința lui când nu s-a întors acasă și încep să mă enervez. Scrâșnesc din dinți și îmi strâng mâinile în pumni, în timp ce merg pe hol cu pași apăsați până când ajung în dreptul lui. Naranja privește în sus la mine, apoi se ridică în picioare. 

- S-a întâmplat ceva?

Întreabă el, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, iar eu am luat-o razna și de aia mă uit la el așteptând niște explicații.

- Au trecut mai bine de 24 de ore, puteam să te dau dispărut! Unde ai fost până acum?!

- Ți-ar plăcea să știi...

Șoptește el, dându-și ochii peste cap în timp ce trece pe lângă mine, ca și când nici n-aș fi fost acolo. Pufnesc din nas, iritat de atitudinea lui față de mine, cel care i-a păstrat secretul cu privire la fetele care erau la întâlnirea lui de studiu, și îl prind de mână înainte să se poată îndepărta.

- Da, da chiar mi-ar plăcea să știu. De aia te-am și întrebat! 

Fratele meu își dă încă o dată ochii peste cap și bagă scuza:

- Am fost acasă la un coleg pentr-

Nici nu îl mai bag în seamă, când realizez cât de reci erau mâinile lui și, fără să mă gândesc prea mult, le iau într-ale mele și încerc să le încălzesc. Le frec și suflu aer cald peste ele fără a-mi mai păsa câtuși de puțin de unde a fost și ce a făcut, prioritatea mea acum fiind să îl încălzesc.

- Ești așa rece...

- Știu, dar ce nu știu este ce încerci să faci.

- Te încălzesc!

- Te obosești degeaba, dar mulțumesc.

Spune el, trăgându-și mâinile din ale mele, pentru ca apoi să mi le pună pe obraji. Inițial roșesc la gestul lui, dar imediat ce simt fiori de gheață îi dau mâinile la o parte și dau un pas înapoi.

- Ești rece!

Strig eu la el, lucru care îl face să înceapă să râdă.

- Nu e amuzant!

- Pentru mine e.

Spune el, continuând să râdă. Mă încrunt la el și îl lovesc în braț, nu cu toată forța, de suficient de tare cât să îl doară și să îl facă să se oprească din râs. Naranja își dă ochii peste cap, apoi merge în sufragerie unde tata se uita la televizor.

- Uite-l pe băiatul meu cel mare! Ai terminat cu proiectele și învățatul?

Întreabă tata, mutându-și toată atenția pe Naranja.

- De învățat nu voi termina niciodată, dar da, am terminat proiectul. Cel puțin partea mea de proiect e gata.

- Asta e bine.

- Da.

Tata îi  oferă lui Naranja un zâmbet, iar fratele meu îi răspunde, apoi își dă jos jacheta pe care o purta și se așază la locul lui obișnuit. Îmi privesc fratele țintă preț de câteva clipe, până când tata mă trezește din transa în care picasem.