It's Not Incest!

Capitolul 39.

Violet's p.o.v.

A doua zi, m-am trezit de dimineață, mi-am făcut un duș, mi-am pus ținuta mea preferată și accesoriile mele preferate, apoi am luat micul dejun cu părinții și am plecat acasă la Rojo pentru a o ajuta pe mătușica Roz la pregătiri și pentru că voiam să îl văd pe Rojo cât mai curând posibil.

Și iată-mă acum, în fața casei lui, încercând să mă decid ce intrare să îmi fac, în funcție de cine îmi va deschide ușa!

- Atâtea posibilități, la naiba! 

Îmi trec mâna prin păr și las să îmi scape un oftat, apoi sun la sonerie și aștept. În mai puțin de un minut, ușa de la intrare se deschide și mătușica Roz își face apariția în prag. Rânjesc când o văd, apoi îmi scot ochelarii de soare pe care îi purtam murmurând un planul pink să fie prea încet pentru a fi auzit.

- Neața, mătușică roz!

Spun/strig eu, întinzându-mi mâinile spre ea și afișând un zâmbet inocent pe față.

- Neața, Violet.

Spune ea, cam fără chef, în timp ce mă îmbrățișează, iar eu o bat ușor pe spate și o sărut pe obraz.

- Pentru o secundă am crezut că ești fie un gagster, fie Black în tinerețe.

- Serios?

Întreb eu, odată ce îi dau drumul, privind-o curios.

- Da, dar mi-am amintit că Black nu are părul mov.

Spune ea, cu un micuț zâmbet în colțul gurii, evident amuzată de încurcătură. Îmi închid ochii și zâmbesc, apoi încep să râd imaginându-mi-l pe Black purtând hainele mele.

- Ce-i drept, mă cheamă și Black, iar câteva din chestiile astea sunt ale lui.

Spun eu, ridicându-mi mâinile pentru a-i arăta inelele și brățările pe care le purtam. Mătușica roz le privește cu o expresie surprinsă pe față, apoi îmi ia mâinile într-ale ei și analizează atent accesoriile pe care le purtam.

- Ce bine s-au păstrat!

- Da, știu. Erau de calitate, nu glumă!

- Da... Oh, recunosc brățara asta! O purta și când eram eu mică, din când în când! A primit-o de la... tata și mama...

Privind-o pe mătușica roz, nu pot să nu observ cum sclipeau ochii ei când se uita la brățara mea, ceea ce îmi dă o idee.

- O vrei?

Întreb eu, ca și când nu aș ști deja.

- Oh, nu. Black ți-a dat-o ție, e a ta.

- Iar eu ți-o dau ție.

Îmi dau jos brățara și i-o pun la mână ei, apoi o privesc zâmbind. Mătușica roz privește brățara de la mâna ei, apoi mă privește pe mine și afișează un zâmbet cum rar mi-a fost dat mie să văd. Un zâmbet sincer, deloc forțat, pentru ceva ce am făcut eu... Pun pariu că mătușica roz e așa confuză acum! 

HA, nu sunt doar enervant! aș fi vrut să spun, dar m-am abținut pentru că nu vreau să stric momentul. Nu sunt Naranja să fac de astea!

- Mulțumesc, Violet.

- Cu plăcere. Și zi, Rose, am plătit prețul, acum pot să intru?

Nu sunt Naranja, dar sunt vărul lui totuși...

Mai repede decât pot să procesez, mă trezesc tras de ureche de către mătușica roz, brățara de la mine clincăind ori de câte ori își mișca mâna.