Imposibila

3

Se pare ca draperia e trasa pentru ca razele soarelui numai îmi gâdila obrajii, ma ridic cu greu și trag draperia sa intre lumina în camera.

-de ce?

-...

-Nu puteai sa mai lași draperia aia puțin?

-hai, somnoroasa mica!

-Dar nu vreau!

-Nu ai de ales!

-of... bine!

Se ridica și Sara încet și merge în baie, iese la fel de adormita cum a intrat .

Coboram încet sa nu îl trezim pe fratele meu aiurit care a adormit iar pe canapea, ne furișam din casa și ajunse afara îmi dau seama ca e prea dimineața,  și am avut dreptate era ora 07:00.

-pe bune Olivia?

Pufnesc într-un ras isteric.

Ma întorc pe călcâie și când sa intru în casa Sara ma striga.

-ne întâlnim la 12:00 în parc!

-ok.

Intru în casa și ma furișez înapoi în camera mea, chiar îmi place chestia asta, e amuzant.

Ma trântesc pe pat nu înainte sa îmi setez magnifica alarma, și adorm imediat.

...

Aud o voce lina, calma care ma striga, defapt e vocea isterica a fratelui meu care încearcă sa ma trezească.

-Ce vrei ?

-sa te trezesc!

-pentru ce?

-pentru ca e 11:00

-și...?

-cum și? Ai uitat?

-Nu cred.

Îmi dau o palma pete frunte, cum am putut sa uit?

-și acum ce facem?

-poi ai aproximativ 25 de minute! Te descurci?

-Da.

-ok, dacă ai nevoie de ceva doar tipa, ca de obicei.

Arunc cu perna după el dar e prea târziu am nimerit doar ușa.

Ma ridic și încep sa ma învârt de colo colo prin camera, Sara! Nu pot sa cred ca am uitat ca i-am spus ca azi mergem sa ne plimbam sa cunoaștem puțin locul.

-hei, Sara,  îmi pare rău dar nu pot veni.

-nu-i nici o problema, ai uitat ce e azi nu-i asa?

-Nu am uitat doar pur și simplu credeam ca e săptămâna viitoare, nu contează, trebuie sa ma grăbesc!

-ok, mai vorbim, ai grija.

-ok. Pa.

Trântesc telefonul pe pat și continui sa ma învârt prin camera.
Nu pot sa cred ca am uitat ca e azi.