Imposibila

Capitolul 31

Imediat după ce am avut o ușoară cădere nervoasă in ceea ce priveste cina noastră minunata care constă în sticle pline de lichide ce stiu doar sa ardă gâtul și să te ameteasca teribil, insfac geaca din cuier și o înfasor in jurul trupului meu.
Asez mâna pe clanta ușii, dar o voce din spatele meu ma întrerupe.

-Tu esti partenera mea de cumpărături azi?
Zâmbetul lui arogant ii luminează chipul și pot vedea o imensă satisfacție cand imi vede reacția terifiata.

-Mă descurc sa gasesc magazinul, multumesc!
Ma întorc pe călcâie,dar mâna imi este prinsă de stransoarea creată de mâinile sale,imi întorc privirea spre el,mâinile sale nu o părăsesc pe a mea și o ușoară stare de nesiguranta imi cuprinde trupul, un fior imi traversează corpul și dau doi pași spre stanga in incercarea de a ma îndepărta de el,înghit în sec și încerc să imi incetinesc într-o oarecare măsură bătăile haotice ale inimi.

-Mergeți impreuna după mâncare normala?
Ultimele cuvinte Sara le rostește cu privirea ucigătoare spre Lewis ce stă așezat total relaxat pe canapea.

- Nu.

-Da.
Atât răspunsul meu cat si cel al lui James se aud concomitent in încăpere.
Privirea mea încruntată il atinteste și am impresia ca nu tine la viata lui,altfel nu inteleg de ce ar vrea sa i se termine atât de repede.
Imi dau ochii peste cap și reacția lui Dylan nu întârzie să apară cand ma îndrept spre usa urmată de James, zâmbesc și aprob ușor printr-o simplă înclinare a capului ca totul e in regula.
Trântesc portiera, de îndată cum ma așez denotandu-mi incredibila nemulțumire acoperită de un zâmbet fals.
Isi întoarce privirea până ochii lui se uita fix in ai mei, respiratia imi devine sacadata și imi întorc brusc privirea spre parbrizul îmbrăcat într-un strat subtire de zăpadă albă.

-De ce ai fost atât de împotriva cumpărăturilor impreuna?
Vocea lui sparge liniștea apăsătoare din masina,emana aroganța prin fiecare literă,cuvânt, propoziție pe care o rostește.

-Pentru ca ma descurcam minunat sa fac cumpărăturile singura, fara un infumurat ca tine pe cap.
Vocea mea suna teribil de răutăcios in timp ce pumni mi se inclesteaza puternic.
Nu era nevoie sa vorbeasca,putea doar sa pastreze liniștea,oricum e suficient de enervant și când tace.
Panoul mare acoperit de litere mari și îngroșate de culoare roșie, ne anunță sosirea la magazinul căutat.
Fără vreun cuvânt sau expresie in plus, părăsesc masina si intru grăbită de frigul de afară in magazin.
Cosul de cumpărături se umple repede și ajunși în fața vanzatoarei pentru a achita alimentele privirile ni se intersectează iar, zâmbetul lui arogant nu încetează să îi lumineze chipul.
Vânzatoarea solicita o anumită sumă de bani,dar sunt prea prinsă în culoarea intensă a ochilor sai pentru a auzi ce rostesc buzele extrem de urat rujate ale femei scunde ce stă în spatele casei de marcat.
Cumpărăturile achitate sunt așezate cu grija in portbagaj, tentația ma împinge pe scaunul de lângă sofer, ma asez și închid portiera fără prea mult zgomot, imi simt stomacul strâns într-un imens ghem și gâtul complet lipsit de umiditate, pulsul a luat-o razna de ceva vreme și inima se pregătește serios pentru maraton.
Imi stăpânesc respiratia și ma întind pentru a porni radioul,mâna sa o atinge pe a mea și îngheț fără a putea reacționa in alt mod.
Apas butonul ce pornește radioul și imi retrag ca arsa mâna de lângă a sa.
Nu are niciun efect asupra mea, sentimentele mele puternice pentru el au dispărut la fel de repede cum a decolat avionul acum 5 ani, a mai rămas doar durere și suferinta in urma lui.
Durere și suferinta ce nu m-a lăsat să îl uit,dar m-a ajutat să trec,într-o oarecare măsură,peste.
Masina este impanzita de sunetul calm al piesei ce acoperă locul in profunzime cu emoție pură.
Buzele imi sunt întredeschise, dar cuvintele imi sunt blocate,nu am nici cea mai vagă idee de ce ar trebui sa spun, dar vreau sa rup tăcerea ce imi apasă pieptul și imi îngreunează teribil respiratia.
Realizez ca am ajuns inapoi la cabana de abia cand James pune o frână bruscă auzindu-se scartaitul puternic al zăpezii sub presiunea cauciucurilor de iarna.
Ajunsă în fața ușii, apas clanta și un miros teribil de alcool amestecat cu un fum dens ce iti ustura ochii,ma izbește în fața.
Apas intrerupatorul și lumina creată în sufragerie imi permite să văd cele 3 sticle de alcool golite aruncate pe podeaua îmbrăcata într-un covor moale ce pana acum câteva ore era curat.
O stare de nervozitate imi cuprinde trupul și simt cum pulsul mi-a luat-o razna.
Asez cu puținul calm pe care il mai am in posesie, pe podea pungile și cu pasi mici și apăsați respirând adânc pentru a nu face vreo criza, ma îndrept spre bucătărie.
Lewis pare total pierdut de lumea reală, nici Sara nu e cu mult mai bine, Dylan pare desprins de-a binelea de această lume, nu am văzut oameni atât de beti de la absolvire și nu pot spune ca serile de sâmbătă le-am petrecut acasa, dar acești oameni sunt atât de beti încât pot pune pariu ca nici unul nu stie nici cum se numeste, nici unde se afla, darămite să mai stie cine sunt oameni care îi înconjoară.
Râsul puternic și haotic a lui James sparge liniștea și probabil și un geam.
Il atintesc cu privirea ucigătoare și sper ca se va opri,altfel il voi opri eu și nu va iesi la fel de bine.
Se apleacă pentru o secundă și imi întinde o sticlă proaspat începută de alcool.
Ma strâmb vizibil terifiata de acțiunea sa și ma asez pe canapea respirând sacadat, nu am nicio șansă să îi pot trezi, cred ca s-au facut comozi pe podeaua rece a bucătăriei, singurul lucru pe care il pot face e sa le duc o pătura pentru a nu auzi maine reproșuri ca nu i-am ajutat.
Ma trântesc pentru a doua oară pe canapea si imi asez obosită mâinile în par.
Privesc printre degete sticla de alcool ce ma priveste de pe masa si imi întind mâna spre ea.
Il privesc pe James pe sub gene și aștept aprobarea lui, niciodată nu am fost genul de persoană care sa isi înece problemele in cateva pahare sau de ce nu? câteva sticle de alcool.
Insfac între degete sticla ce ascunde lichidul amețitor și James imi întinde doua pahare.
Torn pe gât lichidul maroniu și primul instinct e sa imi limpezesc gura,dar înghit și il privesc pe James cum continuă să aibă zâmbetul arogant pe chip.

                            ***

Privirea imi este întunecată și intetosta de alcoolul excesiv pe care l-am consumat in ultima oră.
Imi asez capul pe umărul lui și expir aerul ținut prea mult timp in plămâni.
Mana lui imi mângâie ușor obrazul stâng, ochii mi se închid involuntar la atingerea mâinii sale catifelate, buzele imi sunt întredeschise așteptând mai mult, așteptând ca siguranță pe care o simt acum alături de el sa se transforme in eterna iubire.
Imi ridic privirea spre el și imi asez bărbia pe umărul sau drept acoperit doar de un material fin din care este confecționată cămașa pe care tocmai o poartă.

-De ce m-ai lasat sa plec?
Vocea mea se aude ca o șoaptă îndepărtată care tremura in adierea vântului.
Privirea lui încruntată ma fixează și își așează mâinile pe talia mea, locul atins de mâinile sale imi fac pielea sa ardă.

-Tu ai ales sa pleci, iubit-o, cine sunt eu sa stau in calea fericirii tale? Iubirea pe care ți-o port e prea puternică pentru a ma pune pe mine pe primul loc,oricât de egoist as fi.
Imi mângâie părul și simt cum inima vrea tare mult sa o ia la galop.
Alcoolul ce mi-a pătruns în sânge, imi da curaj.

-De ce nu ai venit după mine?
Cuvintele imi părăsesc pur și simplu buzele fără a putea fi controlate, am nevoie de răspunsuri chiar dacă nu pun întrebările corecte.

-Fericirea ta era mai importantă decât orice altceva pentru mine.
Zâmbesc slab și imi asez capul pe pieptul sau.

-De ce m-ai înșelat, James? De ce? Cu ce ți-am gresit atât de tare încât să îmi calci sentimentele in picioare?
Sunt total surprinsă de cuvintele rostite de mine, alcoolul nu imi face bine deloc, sticlele goale din fata mea nu ma ajuta cu nimic la dispariția vinovăției pe care o simt pentru că acum sunt in bratele lui, nu în ale bărbatului care se presupune a fi asa zisul meu iubit, căruia nu ii pot oferi iubirea de care are nevoie,bineînțeles.

-Nu spun ca a fost o greșeală pentru ca imi asum ce am facut, a fost cea mai mare greseala de fapt, nu doar o simpla călcare strâmbă, alcoolul m-a amețit intr-atat de tare încât nici nu mai înțelegeam ce se petrece în jurul meu, nu a fost pentru ca nu te-am iubit, Olivia, as fi facut orice pentru tine, te-am iubit mai mult decat as fi crezut ca e posibil sa iubesti omenește, a fost pentru ca alcoolul a ajuns în sângele meu.
Căldura emanata de corpul sau ma face sa ma simt vie, de parca pana acum, deși eram in viata, nu trăiam cu adevarat, eram complet lipsită de vlaga și de iubire.
Imi cuprinde talia și ma ridică în brațe pana ce simt salteaua moale a patului gadilandu-mi spatele.
Imi sărută fruntea și ma trage aproape pana ce trupurile ni se lipesc, având parca nevoie de această apropiere ca de aer.

-Noapte bună,pisicut-o!
Zâmbetul meu trădează bucuria pe care o simt la auzul cuvintelor rostite de el, imi asez capul pe pieptul lui ce se ridică uniform datorită respirației sale calme și ma las purtată în lumea viselor.

Buna!

Încă un capitol după multă întârziere,recunosc!
Am fost putin cam ocupată săptămâna ce a trecut,dar am reusit sa scriu un capitol.
Tuturor celor care sărbătoresc azi Sfintele Paști, va urez Paște Fericit!❤😊❤😊❤😊