Capitolul 2

342 25 4
                                    

Pun ultima foaie în mormanul format pe marginea biroului meu si răsuflă ușurată cand imi dau seama ca am terminat pe azi cu tot, ma ridic de pe scaun si ma îndrept spre fereastră, ma sprijin de perete si privesc minunatul peisaj oferit de Anglia în timpul unui apus perfect de soare.
Trag aer în piept și trag perdeaua, ma îndrept spre cuier, imi iau sacoul, il închei si dupa ce l-am aranjat putin cuprind servieta între degete si ies din birou cu zâmbetul pe buze ca de fiecare dată, fac cu atât de multă plăcere toate astea încât nu pot fi tristă nici macar o clipă, stiu ca prin ce fac ajut oamenii chiar dacă unii nu sunt de aceași parere,un avocat bun mereu susține un om bun.
Elis stătea rezemată de tejghea si cand închid usa biroului meu tresari, imi zâmbi și imi făcea cu mână, îi întorc gestul, si ies din companie.
Ajung la mașină și imediat ce imi pun servieta pe scaunul din dreapta ma asez comod în scaun si oricât de obosită as fi zâmbesc.
Înainte de a porni cuprind telefonul între degete pentru a verifica notificarile și constat ca omul care m-a convins că știe să respire m-a sunat din nou, ignor notificarea si ma uit in continuare, un mesaj ma face sa chicotesc: "Te iubesc! Ai grija cum conduci, cineva te asteapta acasa!"
Asez telefonul pe bord si introduc cheia în contact, apas pe accelerație si pun această mașină frumoasa în mișcare.
Străzile nu erau aglomerate mai deloc, puțini oameni se mai plimbau pe ici pe colo.
Ajung in fata blocului si răsuflu ușurată că în curând pot să mă scufund în patul meu moale si ma pot acoperi cu pătură mea dupa ce stropii calzi imi vor dezmierda corpul.
Urc scările grabita si ajunsă în fața ușii intru, imi asez cheile pe măsuța din sticla si sacoul în cuier, servieta cel mai probabil a sfârșit undeva pe lângă canapea la cum am aruncat-o trei puncte direct, daca ar fi un coș pe acolo sau daca aș fi jucat baschet.
Imi asez telefonul pe blatul de la bucătărie si prima oprire pe care o fac e la duș.
...
Ies din baie înfășurată într-un prosop alb si pufos, imi iau pijamalele si imediat dupa ce m-am așezat în pat se aude usa de la intrare, ma acopăr mai tare cu pătură și fără să imi dau seama zâmbetul imi apare pe fata.
Se aude un scartait si usa dormitorului este deschisă încet, zâmbesc și mai puternic si cu greu ma abțin să nu mă ridic.
Salteaua se lasă si doua mâini calde imi înconjoară talia, inima mea incepe sa salte în piept gata sa plece la maraton, iar pielea mea parca tanjeste sa fie atinsa de acele mâini.
Își lasă capul pe umărul meu si deschid un  ochi astfel încât să nu mă vadă, respiratia lui imi gadila obrazul si sunt sigura ca si-a dat seama ca nu dorm de fapt.
Ma întorc cu fata spre el cu ochii închiși încă.
Imi pune mana pe obraz si se apropie sărutandu-ma pe frunte, sunt sigura ca si-a dat seama ca nu dorm, altfel nu inteleg zâmbetul acela care se întinde pe fata lui cand isi lipise buzele de fruntea mea.

-stiu ca nu dormi!
Spune pe un ton amuzat în timp ce eu deschid ochii si ma uit la el.

-cum ți-ai dat seama?
Intreb cu o voce de copil bosumflat, în timp ce mâinile lui nu incetau să stea pe talia mea.

-corpul tau te da de gol, iar acel zâmbet numai zic.
Zâmbesc și ma apropii de el sarutand-ul, ma trage în brațele sale si mă strânge puternic oferndu-mi o stare de siguranta si iubire.

...

Astept parerile voastre despre acest capitol 😊

ImposibilaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum