Imposibila

Volumul 2/ Capitolul 1

Ma plimb pe străzile aglomerate ale Angliei admirând bucuria care se poate citi pe fetele oamenilor ieșiți la plimbare după o zi de furtuna, înecată în propriile gânduri, încercând să nu dau peste cineva ma grăbesc să ajung acasă pentru că norii își vor descărca în curând furia si nu vreau sa fiu si eu martora.
Intru in casa scării si urc cu oarecare nepăsare în propria casă, întorc cheia si intru, imi asez geanta pe blatul de la bucătărie si ma asez pe canapea, iubesc căldura, a fost greu la început să mă obișnuiesc cu vremea de aici, e tare schimbătoare, sunt temperaturi relativ  mici având în vedere cu ce m-am obisnuit.
Pornesc televizorul si incep sa privesc ecranul fără vreo expresie, nici macar nu ascult ce spune doamna aceea extrem de machiată care incerca sa para cât mai naturală în timp ce mijeste ochii pentru a putea citi randurile de pe tabla din spatele camerelor.
Recunosc, nu a fost cea mai bună zi a mea, am avut atât de multe de făcut la companie încât nici nu stiu daca am reușit să imi beau toată cafeaua pe care a adus-o Elis în birou, dar faptul că eu detin compania ma face sa realizez ca la cei aprope 21 de ani pe care îi am, cu o frumoasa cariera in drept,pot face si asta. Oboseala care vine dupa o zi de munca grea nici macar nu se compara cu bucuria pe care o simt cand se face dreptate si se ajunge ca partea corecta sa castige.
Stropii cerului se lovesc brutal de pervaz, obișnuința ma face sa ma scufund mai mult în canapeaua moale, trag pătură pufoasa si închid ochii în speranța că voi reuși să eliberez gândurile și sa ma calmez.
Telefonul incepe sa sune si sar ca arsa, il insfac între deget si raspuns imediat.

-Domnișoara Smith, cu ce va pot ajuta?
Același raspuns ca de obicei ,astept ca apelantul sa raspunda dar în schimb cineva m-a convins că poate să respire.

-Mă bucur ca ați dorit să imi arătați că puteți respira într-un difuzor, dar nu cred ca sunt persona potrivita care sa va spuna daca respirați sau nu corect, am numărul unui doctor daca va intereseaza.

Spun cu același ton calm, așteptând incontiuare daca binevoiește sa spuna ceva sa ma conving eu asa ca știe să vorbească.

După ce am băut o cana de cafea cu telefonul la ureche ascultând in continuare cum cineva respira am închis și am așezat telefonul frumos pe masura din sticla.
Cuprind între degete cartea politista care ma așteptă de ieri seara cand de oboseala trebuia sa o asez pe micuța noptieră.
O deschid la locul unde am rămas si continui sa ma bucur de cuvintele care se înșiră pe coala albă.
Pleoapele îmi devin grele, si ochii de abia îi pot tine deschiși, dar vreau neaparat sa stiu daca se rezolva cazul, asa ca merg in baie si imi dau cu putina apa rece în speranța că voi reuși să aflu.
Ma reasez pe canapea si răsuflă ușurată cand parca starea de oboseala a dispărut.
Citesc încontinuu paginile, fără macar sa ma uit la ceas, pur si simplu le întorc, pleoapele îmi devin grele și fără să pot riposta adorm.

...

Lumina slaba a dimineții ma face sa imi deschid ochii încet, ma întind si realizez ca sunt in dormitor, iar cartea nu e lângă mine, mijesc ochii si ma ridic în șezut încercând să disting obiectele din camera având privirea încă incetosata de la lumina.
Ma ridic si cand picioarele mele fac contact cu parchetul rece tresar, imi încalt papucii de iarna si ma îndrept spre bucătărie, privesc ceasul si simt o mica ușurare cand vad ca e devreme încă.
Imi torn putina cafea într-o cana si ma rezam de blatul din bucătărie sorbind încet.
Ma apropii de frigider unde un bilet ma face sa zâmbesc, il iau între degete si citesc cu voce tare: Sa ai o zi frumoasa... te iubesc!
Zâmbesc in continuare in timp ce imi pregătesc hainele pentru o nouă zi de munca.
Fac un dus scurt si mă îmbrac relativ repede având în vedere faptul că mai e destul timp.
Ies din casă și ma îndrept spre parcare, imi pun servieta si geanta pe scaunul din dreapta si introduc cheia în contact, pornesc motorul si apas încet pe accelerație.
După 15 minute ajung la companie și intru in birou trantind usa dupa mine.
Imi asez servieta pe scaun si imi deschei nasturii de la sacou, pe care îl asez in cuier, ma asez la birou si incep sa privesc puținele foi care dau culoare biroului meu.

...

Am publicat si primul capitol din volumul 2, vreau sa va multumesc enorm pentru susținere, si astept nerăbdătoare parerile voastre.😍😊