Imposibila

14

Se întoarce și iese din camera, măcar a plecat complimentat.
Nu pot sa cred ca am parte de liniște.
Ce bine e ! Doar eu cu gândurile mele.

-ma scuzi vrei ceva de băut?
Spune tâmpitu deschizând ușa.

Respira Olivia, doar respira, calmează-te, nu cred ca vrei sa îl bați mai ales ca nu de mult te-ai întâlnit cu Roger și ar fi tare dezamăgit dacă te-ar revedea acum.

-VREAU ȘI EU LINIȘTE!

-Ssst, vrea Olivia liniște.
Spune făcându-i paharului semn sa tacă.

-IEȘI AFARA.

-Dar am adus apa.

-dacă nu vrei sa ajungă în parul tău ar fi bine sa te întorci și sa închizi ușa aia exact cum ai deschis-o.

-Dar e o problema.

-Ce...problema?
Spun masandu-mi tâmplele.

-Nu știu cum.

-Nu ști sa închizi o ușa?

-Am uitat.

-te rog spune-mi, ca după ce ma ridic de aici, îți dau un sut în fund, nu te mai întorci în camera mea.

-Dar nu pot spune asa ceva.

-DE CE?
Baiatul asta îmi pune nervi la încercare.

-bunica mia spus ca nu e frumos sa vorbești despre fund în preajma unei fete.

Nu știu dacă vorbește serios sau doar își bate joc de mine.

-ieși afara.

-of...bine.

Nu vreau sa fiu rea, chiar nu vreau sa fiu dar as vrea sa vadă cum se simte când te lovește un tir, e hai nici chiar asa, glumeam și eu, nu sunt chiar atât de rea, sa pun pe cineva sa facă asta, as face o eu.

...

Micile raze de soare îmi gâdila obrajii, cred ca e prima data când ma bucur pe bune ca draperia e puțin trasa la o parte, stai puțin! eu țin minte perfect ca am tras draperia.

Ma ridic și încerc sa ma acomodez cu lumina.

Ma întorc și pun un picior pe podeaua rece, sau cel puțin credeam ca e rece, stai asta nu e podea, pe ce naiba am călcat?

-mulțumesc ca ma calci, apreciez gestul.

Aud o voce care ma zgârie pe creier.

-tu ce...ce...naiba CAUȚI ÎN CAMERA MEA?

-Am venit și eu, sa miros flori.
Zice cu zâmbetul pe buze.

-sigur, foarte logic, ai venit sa mirosi flori, în camera mea, dar sa vezi ce chestie, ști unde nu sunt flori? În camera mea. Vezi tu vreo floare pe aici? Ca dacă da , îți propun o vizita urgenta la un oftalmolog.

-uite aici greșești, Olivia, tu ești cea mai frumoasa floare.

-o vai ar trebui sa ma simt flatata ca ma asemeni cu o planta?

-...

-și de ce mai mirosi, adică miroase-te pe tine!

-și cum naiba ai intrat aici?
Continui eu.

-pe ușa, logic.

Spune făcând o mutra care cere pumni.

-asta inainte sau dupa ce ti-ai reamintit cum sa o deschizi? Si apropo, James, ți-a mai spus cineva ca fata ta cere pumni?

-...

-Da vorbesc serios, iar eu cum sunt o fata drăguță ți vor oferi.

Spun cu zâmbetul larg pe buze.

-haide pisicuț-o !

-Lucy, nu e aici!

-cine-i Lucy?

-pisica mea.

-Ai o pisica?

-o doamne, te rog dă-mi răbdare, nu vreau sa ma întâlnesc iar cu Roger, cel puțin nu la închisoare.

-glumeam și eu, și te chemam pe tine.

Hai sa intru puțin în jocul lui.

-în primul rand nu sunt o pisica, în al doilea rand dacă ma mai faci asa pun câinele vecinului pe tine.

-of...bine. Sara nu a mai venit aseară?

-ai văzut-o tu pe aici? Nu, a avut ceva treaba. Vine azi.

-ok.

-ramai și tu?

-vrei sa rămân?

-uite ma doare undeva dacă ramai sau nu, eram doar politicoasa.

-Bine iubire.

Spune și o zbugheste afara din camera.
Arunc cu perna după el, și spun încât sa nu ma poată auzi: ești cel mai mare tâmpit, dar nu știu ce m-as face fără tine prostule.

-Nici eu nu stiu ce m-as face fără tine pisicuț-o.

-dute naibi!

Se pare ca ma auzit, nici nu mi-am dat seama ca ușa era puțin deschidă și ca se auzea tot, ce sa faci? Nai ce sa faci.

...

După ce am terminat sa îmi fac rutina de dimineață, am coborât în sufragerie.
Am început sa zâmbesc la gândul ca azi va fi o zi atât de liniștită.

Fratele meu intra în bucătărie și începe sa rada.

-Ce bine s-a trezit cineva!

Dar nu se oprește, el continua sa rada.

-îmi poți spune și mie ce e atât de amuzant sa rad și eu.

Își scoate telefonul și mi-l da, ma uit și îmi piere zâmbetul, cine a făcut asta? Îl omor pe tâmpitu ala!

-JAMES!

strig ca o nebuna.

-Da iubire. Wow ai ceva micuț la...

-Nu pe bune? Nu mi-am dat seama. Ce ai făcut?

-eu?

-Nu, bunica

-poi probabil a mâncat.

-James!

-eu nu am făcut asta.

-Nu? Sigur ca nu, probabil s-a strecurat un pitic de gradina în camera mea și a făcut asta.

-frate, ești mort dacă te prinde.

Spune Lewis râzând.

-Nu poate sa îmi facă nimic!

-a nu?

Îl iau de mana și îl trag după mine pana în curtea din spate, îl duc lângă un copac.

-Ce vrei sa faci? Vrei sa ma violezi ?

Spune râzând.

-Da, acum taci și asculta. Dolly.

-Ce?

În fata mea își face prezenta un rotweiler de toată frumusețea măraind.

-Olivia te rog, iartă-mă, nu îmi face asta îmi pare rău.

-prea târziu, trebuia sa te gândești înainte sa îmi faci asta.

-Bine, promit nu mai fac asta, doar nu o pune pe mine, ma va sfâșia.

Are dreptate, cred ca trebuia sa pun câinele demult pe el. Va fi atât de amuzant, un James speriat alergând cat îl țin piciorele de un câine inofensiv, arata ea asa de înfricoșătoare, dar nu iar face rău nimănui. Vai ce amuzant va fi! Dar îmi pare tare rău...ca nu am floricele sa privesc spectacolul.

Crede ca îmi poate face una ca asta și sa scape atâta de ușor? Poi se pare ca nu a scăpat.