Imposibila

6

Când mai vin pe aici o sa ii fac un cadou mătuși mele, niște draperii ca se pare ca nu are, minunat, acum sunt treaza.

Cobor în bucătărie sa îmi ceva de mâncare, ma furișez lângă frigider îl deschid iau ce apuc și o iau la fuga înapoi în camera mea.

După ce termin de mâncat încep sa îmi fac bagajul, azi plec de aici, ce bine!

...

După 2 ore toată familia e gata de plecare.

-pa Olivia.

-pa.

-sa ști ca tot nu te suport.

-a ,tu credeai ca mie îmi pasa?

-o sa îmi fie dor de tine Oli!

-și mie.

Ma așez pe scaunul din spate al mașini și imediat cum am pornit am început de cant:

-plecam acasă, plecam acasă, noi plecam acasă!

-ești bine Olivia?

Întreabă mama amuzata.

-Nici nu ai idee.

...

După un drum al naibii de lung am ajuns acasă, dar în loc sa intru eu merg la Sara.

Bat la ușă și îmi deschide, ii sar în brate.

-și mie mia fost dor de tine Olivia, dar asta nu îți dă dreptul sa ma sufoci.

-Bine, bine, hai pe la mine mai târziu!

-vedem!

-eu nu ți-am spus ca ai de ales , tu siguri o sa vi la mine mai târziu ca de nu...

-Bine, bine acum pleacă și lasă-mă sa dorm.

Numai răspund ma întorc și intru în casa, merg direct în camera mea și ma arunc în pat , sunt extenuata de la acest drum lung.

...

-hai, somnoroasa mica dă-te jos din pat, a ieșit soarele!

-asa și? Trebuie sa ma apuc de fotosinteza?

-hai gata, ridicate.

-eu ți-am spus sa vi ieri , dar se pare ca nu înțelegi termenul de hai mai târziu.

-am adormit.

Ma ridic și ma îndrept spre baie sa îmi fac rutina de dimineață.

-ști ce zi e azi?

-uimește-ma

-Olivia, azi e vineri!

-asa și?

-luni mergem la noul liceu.

-de abia aștept.

-și eu, nici nu ai idee cate emoții am , cum vor arata profesorii, colegi, dacă a voi acomoda aici.

-Sara, nu e nevoie sa te agiți asa.

-Da sigur ca nu zice cea care nu se teme de nimic.

Nu apuc sa răspund ca intra Lewis.

-ar trebui sa bați la ușă!

-pentru?

-pentru ca puteam fi doar în lenjerie.

-și? Te-am mai văzut oricum în lenjerie, sunt fratele tău. Ai uitat?

-Nu, doar ca uneori îmi place sa ma prefac ca nu îmi amintesc acest amănunt.

Spun ironic.

-pentru ce ai venit?

-sa te anunț ca vei merge cu mine la liceu dimineața.

-și Sara?

-și ea.

-Bine, dar fără concertele tale mirobolante.

După ce minunatul meu frate iese din camera încep sa mârâi, peste doua zile aflu ca nu am voie nici sa mânac fără el, îl iubesc dar cel mai des îmi vine sa îl fugăresc cu un scaun, ba nu , ba nu, cu un topor, da cu un topor.
Ce imagine! Gata deja asta e prea ciudat.

Sara pleacă pentru ca o apucat-o pe maica-sa curățenia .

Cobor scările și ca de obicei era sa ma împiedic, foarte probabil ca în viitorul apropiat o sa îmi rup ceva pe scările astea.

Merg în bucătărie sa îmi iau ceva de mâncare, dar nici nu apuc bine sa intru ca un miros puternic de arsura ma izbește.
Îl vad pe fratele meu dand cu prosopul dintr-o parte în alta, o doamne, zici ca e un psihopat.

-te lasă și mama singur în bucătărie și tu te hotărăști sa dai foc la casa?

-ha ha, ce amuzant! As rade dacă nu ar trebui sa scot fumul asta de aici.

Îmi scot telefonul și ii fac poze fără sa își dea seama, cat de nervos va fi când vor deveni virale, cred ca îmi va rupe gatul, dar important e ca...e fratele meu și ma iubește, nu mi-ar face rău.
Gândul asta ma amuza, iar imaginea cu fratele meu fugariduma prin casa ma da gata, încep sa rad.

-de ce razi? Ce ai făcut?

-Nimic!

Spun și o iau la fuga, e bine ca măcar am vreo zece poze fiecare din alt unghi sa îl vada toți pe fratele meu în toată splendoare lui stand și dând fumul negru afara din bucătărie, o sora bună nu ar strica reputația fratelui ei la liceu, da fratele meu e deja popular, anul trecut prietenul lui cel mai bun s-a mutat aici, iar el când a venit în vizita a cunoscut multa lume, și a devenit destul de "celebru" pe aici, dar cum eu nu prea sunt o sora buna ma gândesc foarte serios la postarea acestor minunate fotografi pe pagina liceului.

-dacă te prind ca pui vreo poza pe pagina liceului îți rup gatul.

S-a prins, cum se prinde mereu? Probabil pentru ca mereu fac eu ceva și după o iau la fuga, prost obicei.

-oprește-ma!

-deci asa, vrei sa jucam!

-arată-mi ce poți?

Se întoarce și scoate ceva din sertar, se apropie și îmi înmânează un pistol cu apa, deci vrea sa joace dur.

-ne vedem în jumătate de ora sa rezolvam asta.

-de ce nu acum?

-Nu vreau ca bluza ta alba sa fie colorata de la tona de machiaj pe care NU o ai pe fata.

-ști ca tocmai ce ai spus acum nu are nici un sens nu?

-Știu, acum gata du-te , ne vedem peste o jumătate de ora.

Sigur pune ceva la cale, oare cheama pe cineva? Lasă că o să chem și eu, îmi scot telefonul din buzunar și o sun pe Sara, doar pe ea ma pot baza în momente din astea e singura care e nebuna ca mine când vine vorba sa îl terminam pe fratele meu.

-alo, bun o sa trec direct la subiect, fratele meu și cu mine vom avea o bătaie cu apa , el plănuiește ceva, sigur o sa aducă pe cineva, iar eu m-am gândit ca cel mai potrivit om care ar putea sa ma ajute ești tu, te bagi?

-locația?

-în curtea din spate lângă piscina.

-ora?

-peste o jumate de ora!

-ne vedem acolo.

- asa te vreau, pa!

-pa.

Pe cine sa te bazezi dacă nu pe sora ta, nu? De abia aștept sa ii vad fata când o va vedea pe Sara inarmata lângă mine, acum sper doar ca nu o sa cheme tot prieteni lui ca atunci practic nu o sa ma avem nevoie de dus diseară.