Imposibila

13

Îmi deschid ochi încet și îmi caut telefonul, îl deschid și vad ca mai am aproximativ 10 minute pana la ora opt, cum am putut sa adorm? și unde naiba e Lewis ?de ce nu m-a trezit?

Cobor în fuga scările, de data aceasta evitând acea minunata răsucire demna de marile scene de balet, fratele meu dormea liniștit pe canapea, cu tâmpitu ala pe jos, sub masa, defapt îmbrățișând un picior al mesei, acum nu am timp sa rad de el.

-Lewis, întârziem la școală, de ce nu m-ai trezit? Și tu de ce dormi încă?

Afișează o fata de parca tocmai a aflat ca începe războiul și începe sa dea din mâini de parca am ajunge la școală dacă el da din mâini, cred ca vrea sa își ia zborul dar nu sunt sigura, ori asta, ori vrea sa vadă cum se simt vâslele.

Urc repede scările și încep sa arunc toate cărțile în ghiozdan.

-apropo, surioara, azi e sâmbătă.

O sa îl omor pe Lewis.

-Lewis, îți spun în cel mai frumos mod posibil ca ai un minut avans sa te ascunzi.

-uuuu pisicuța are ghiare.

-tu taci! Și îmbrățișează masa, ca vad ca ți la ea, având în vedere ca nu iai dat drumul, probabil aveai senzația ca o sa fuga.

-hai Olivia, știi ca te iubesc.

Îl aud pe Lewis spunând, cu un bol mare pe cap.

-Nu merge.

-fac orice vrei, te duc doua săptămâni cu mașina oriunde vrei.

-o luna.

Spun gata de atac.

-trei săptămâni.

-doua luni.

-Bine.

-îmi place sa fac afaceri cu tine.

Se întoarce pe canapea și îl scoate pe James de sub masa, nu am nici cea mai vaga idee cum a putut ajunge sa adoarmă îmbrățișând masa, dar sa fiu sincera nici nu vreau sa știu, probabil m-ar traumatiza răspunsul, ziceam eu ca sunt destul de mare sa aflu unele lucruri dar pentru asta chiar nu sunt pregătită.
Merg înapoi în camera, și ma arunc în pat.

Îmi trag plapuma pana peste cap și ma gândesc cat de bine e ca mai pot sa dorm.

Dar nici aceasta liniște nu durează mult pentru ca cineva bate ca un disperat în ușa casei.
Cobor și eu, Lewis deschide ușa și rămâne oarecum șocat la fel ca mine.

-Cam.

Alerg și îl îmbrățișez, mai bine spus îl sufoc dar nu contează.
Ma ridica și ma învârte prin aer, îl vad pe James nervos.

-mi-a fost atât de dor de tine.

-și mie.

James îmi prinde mana și ma târăște la propriu în bucătărie, daca are impresia ca o sa iasă fără vânătăi din mâinile mele se inseala amarnic.

-cine e asta și de ce te îmbrățișează?

-în primul rand nu cred ca e treaba ta, și în al doilea rand ești gelos.

-Ba nu, spune-mi cine e asta.

-Nu.

Ma apuca de brat și ma trântește de perete.

-cine-i?

-Cameron.

-am nevoie de mai multe detalii.