Imposibila

32

Din perspectiva lui James:

Ma pregătesc pentru evenimentul din seara asta, nu as putea sta acasă cu Olivia?
O sărut pe Olivia de noapte buna și ies încet din camera încercând sa nu o trezesc, nimeni nu ar ieși bine dacă as trezi-o...mai ales eu.

Cobor scările și dau de Lewis uitandu-se la TV.

-tu nu ești încă gata?

Întreb puțin iritat.

-pent...stai! Azi e petrecerea lui Alex, nu-i asa?

Dau din cap aprobator și atât a trebuit sa fac pentru a vedea cum sare mai rău ca o maimuță prin casa.

...

Într-o jumătate de ora ajungem și noi la club, eu nu am fost de acord cu asta...nu cred ca cel mai potrivit loc pentru acest eveniment e clubul.
Toată lumea era mai fericita dacă eu acum eram cu Olivia,...mai ales eu.

Intru și un miros amețitor de alcool ma izbește si un fum gros de țigară ne învăluie.

Ne îndreptăm spre masa unde deja s-au adunat ceilalți, salutam și ne așezăm și noi comandând.

...

Ce repede trece timpul când...numai vezi ceasul.
Ma ridic de la masa și merg atât de drept încât lovesc fiecare masa din fata mea.
Eu nu sunt beat! Deloc! Nici măcar puțin!
Sigur ca nu! De aia mergi asa de șerpuit!
Asta e altceva. Și cine ești tu și de ce vorbești cu mine?
Și ziceai ca nu ești beat!

Lewis danseaza ca un nebun în timp ce ceilalți sunt lățiți pe canapea, se pare ca doar eu ma mai puteam deplasa pe piciore, defapt pe mâini și pe picioare dar...măcar am putut sa ajung pana la bar.

...

Ma trezesc cu o durere insuportabila de cap, probabil Olivia mi-a dat cu ceva în cap când am ajuns. Singura problema care intervine la aceasta probabilitate e ca eu nici măcar în camera mea nu sunt darămite în a ei.
Unde sunt? Și de ce hainele mele sunt aruncate pe jos?
Iar ești prost?
Tu sa taci!
Ma ridic puțin amețit și ma îndrept spre baie.

-bună dimineața, iubire!

Rămân blocat după ce în fata își face apariția chestia pudrata, cum o numește Olivia, doar în halat de baie.
Îmi pica imediat fisa, îmi aduc aminte tot, cum am ajuns la bar, cum a venit ea cum ma tras după ea și după...as vrea sa nu cred ce sa intamplat.
Sunt un tâmpit! Imi pun mâinile în cap și nervi pun stăpânire pe mine, am înșelat-o, pe persona pe care o iubesc am înșelat-o.
De abia acum îți dai seama?

...

Ajung în fata casei ei, intru și merg direct spre camera ei care spre surprinderea mea era goala, ma așez în fata uși așteptând-o pe prințesa mea.

Aud pașii ei urcând scările ma ridic și ma poziționez în fata uși.

-bună!

Spune pe un ton răgușit, și cu parul ciufulit, evidențiind faptul ca de abia acum se trezise.
Vrea sa intre în camera dar blochez ușa și ii iau mana.

-Ce faci? Vreau sa intru!
Spune încruntată si incerca sa ma dea la o parte.

-parola!

-Ce parola?

-ca sa intri ai nevoie de parola!

-iar tu ca sa razi ai nevoie de dinți.
Asa ca nu ma pune la încercare de dimineață!