Imposibila

12

Intru în clasa exact în momentul când se suna, ma așez și ma pregătesc de ora.
Ora care a trecut foarte repede, iar acum e pauza.

O vad pe chestia pudrata făcându-și poze, îmi deschid telefonul și vad ca a distribuit poza.
Ma ridic și încep sa tip ca o nebuna:

-nu-ți mai edita pozele asa. Dacă într-o zi o sa dispari cum te vom găsi? Dacă tu arăți in poze ca o papusa, și în realitate ești ca mama păduri.

Se ridica furios și iese din clasa trântind ușa.

Se întoarce repede cu diriginta în urma ei.

-Olivia, ai vorbit urat? Ma întreabă ea cu mâinile încrucișate.

-Nu doamna diriginta, am spus doar adevărul.

-cum ai spus mai exact?

-i-am spus cat se poate de politicos ca dacă într-o zi cu soare o sa se piardă nu o sa o găsim ca în poze arata ca o papusa  iar în realitate ca mama păduri.

Diriginta se abținea greu sa nu rada, doar pentru ca nu era politicos.

-vedeți! Nu ma lasa în pace!
Spune chestia pudrata cu o voce pițigăiata care ma zgârie pe creier.

-în primul rand, nu mai vorbi asa( spun îmitandui vocea) în al doilea rand, și eu pot plânge mai bine de atât, în al treilea rand știu draga, dar adevărul doare.

Diriginta incepe sa rada și se retrage din clasa, scorpia se apropie de mine și vrea sa ma lovească.

-uite as sta cu mare placere sa ne certam , dar nu am cuvinte sa spun cat ești de tâmpită, asa ca sa fiu sincera nu cred ca ar merita sa îți strici acea manichiura perfecta( am spus ironic și cat se poate de ascuțit) doar sa încerci sa ma lovești pentru ca din asta nu vei ieși bine, crede-mă.

-te urăsc!

-sentimentul e reciproc.

Spun amuzata de toată aceasta situație.
Se suna și începe a doua ora.

...

S-au terminat orele mai repede decât as fi crezut și am mers acasă, spre surprinderea mea, am mers chiar acasă nu la James , nu ca ar fi vreo diferența pentru ca de data asta se pare ca vine el la mine acasă.
...

Îmi bate cineva în ușă, trebui sa deschid nu? Dar nu vreau! Cer prea mult când spun ca am nevoie de liniște?

Într-un final spun:intra.

Și ce mare greșeală am făcut trebuia sa întreb și eu cine e dar nu,eu trebuia sa îl las sa între cu aceasta atitudine hoți îmi pot sparge și casa.

Se așează pe pat și îmi ia mana intra lui.

-uite, Olivia! Ești forte frumoasa, și speciala, te plac și știu ca și tu ma placi dar nu vrei sa recunoști.

Ma uitam la el de parca era bau-bau.

-te rog frumos du-te și împușcate.

I-am spus cat de frumos posibil.

-Ai băut?

-doar putin.

Era puțin beat, doar putin, de abia se ținea pe picioare, dar important e ca era băut doar "puțin".

-Nu știu când naiba ai avut timp sa te îmbeți având în vedere ca de aproximativ o ora si jumătate am ajuns de la liceu, dar în fine. Baia e acolo, dacă ai nevoie, iar acum lasă-mă.

-Dar te iubesc!

Ma înfunda rasu, dar nu era frumos sa rad o fata cuminte nu râdea, dar eu în secunda următoare am început sa rad.