Imposibila

26

Începe sa îmi fie mila de el, cred ca plecarea mea la afectat.

-trebuie sa ne grăbim.

-Ăaaam...nu, tu trebuie sa te grăbești!

-Nu plec fara tine!

-da' foarte bine, tata te va da la câini, insist hai sa ne așezăm, vrei sa îți aduc și un ceai?

Întreb abținandu-ma sa nu rad, făcând o fata serioasă.

-cu menta dacă e posibil!

-aaa...mai ai și mofturi...atunci du-te și fă-ți singur!

Spun bosumflata.

-hai iubi, nu fi supalici!

-uite! Nu vreau sa fiu rea, dar dacă nu dispari din casa mea într-un minut nu răspund de faptele mele.

Începe sa rada cu pofta.

-Ce e asa amuzant?

-Ce e asa amuzant? Pai tu, mereu spui asta și niciodată nu îmi faci nimic.

-Nu ma pune la încercare, Brown.

-ador acest curaj, viitoare domnișoară Brown.

Pașii tatei se aud venind.

-afara!

Strig agitata.

-Nu vreau!

Încerc sa ii explic în cel mai frumos mod posibil, cu mult calm ca trebuie sa plece...pe asta nici măcar eu nu o cred, încep sa dau în el și tip, lovindu-l cu un pluș în cap. Singur a înțeles acum având în vedere ca a sărit, a ratat puțin trambulina, doar putin, nu-i bai, nu s-a lovit atât de rău, nu contează ca sta acolo întins și se vaită, sigur nu îl doare atât de tare.

-Nu te mai da în spectacol, vezi ca îmi spargi geamurile cu vocea aia de opera.

-ma doare.

-Ce?

-mana!

-las' ca trece.

Închid repede geamul și sar în pat.

-dormi?

Întreabă tata când intra în camera. Nu dorm. Cum sa dorm? I se pare doar! Am ochii închiși, patura pana în gat, bine eu chiar nu dorm dar asta nu e un detaliu pe care el ar trebui sa îl știe momentan.

-uite, scumpo( și a început discursul) sper ca înțelegi ca am făcut asta doar spre binele tău( cum spuneam devine interesat) ai sa îmi mulțumești într-o zi, trebuie sa ști ca te iubesc, și sa nu uiți niciodată ca tot ce am făcut e numai pentru tine.

Mai ca îmi dau lacrimile, i-auzi spre binele meu,offf...Stiu ca tot ce a facut e sa ma protejeze, stiu ca ma iubeste, si eu il iubesc , dar unele decizi pe care le ia  desi stiu ca sunt bune... ma distrug.

Trântește ușa dupa ce iese, nu era ca dorm?intra și iese de parca ar merge la război, dar eu nu am voie sa merg nici pana în bucătărie noaptea ca se aude și se trezesc.

...

Se pare ca draperia e trasa, având în vedere ca soarele numai îmi intra în ochi.
Ii deschid încet și ghici ciuperca ce-i, James doarme pe un scaun.

-trezirea, ce crezi? Camera mea nu e hotel! Vi și te plimbi aici cum vrei.

-ești atât de frumoasa când dormi!

-iar tu ca un urs ce nu a găsit de mâncare.

-și inofensiva.

-cel puțin când dorm.