Imposibila

17

Ma ridic din pat si pun pisica pe jos ușa se deschide și intra James iar eu ma pun în fata lui.

-Ce cauți aici?

-Am venit sa terminam ce am lăsat neterminat mai devreme.

-și ce anume?

-asta.

Își așează o mana pe obrazul meu și cealaltă pe sold, ma lipesc cu spatele de perete, încercând sa nu îl las, se apropie periculos de aproape de buzele mele, iar în momentul în care urma să ma sărute ma trag si ajunge sa imi sărute fruntea.
Bine, sărut, bifat, sa îl omor, urmează sa fie bifat.

-mai negi ca nu nu ți-a plăcut sărutul?

-De fiecare data, pentru ca nu imi place!ești un prost, idiot, nesimțit, obsedat, tâmpit.

-mulțumesc, pisicuț-o!

-Ce e ingeras?

Continuă el.

-Nimic.

-zi-mi! Ști ca nu voi renunța curând.

Iau sticla de apa și o torn în cap.

-asta pentru ce a fost?

-pentru ca esti prost!

Dar ce rost are sa mai spun asta? Ca un tâmpit tot tâmpit rămâne, oricum nu ma asculta.
Se ridica și ma prinde în brate, ma zbat și intru în baie dar e absolut evident ca reușește sa intre chiar înainte sa o închid, câteodată ma mir de norocul meu.

-Nici în baie nu ma lași în pace?

Iau repede șamponul și îl pun în fata mea, bănuiesc ca arătăm ca o nebuna, totuși foloseam un șampon pe post de apărare.

James începe sa rada și se sprijină de tocul uși.

-ha ha ce amuzant! Și ce ar fi trebuit sa folosesc sa ma apar de un nebun?

-Oricum nu șampon, ce ai fi putut face cu el?

-asta.

Ii dau cu șamponul în cap, cel puțin trebuia în cap dar am nimerit peretele, ziceam eu ca nu am noroc, dar acum pe bune, nu putea sa îl lovească puțintel în cap?

-ai ratat!

-Nu, pe bune?

Ies din baie și ma arunc pe pat, James ma urmează dar îl împing și...bam sărută podeaua.

-o sa plătești pentru asta !

-și ce o sa îmi faci? O sa ma arunci pe jos?

Ma trage pe jos lângă el, și intra Sara în camera, începe sa rada când ne vede unul peste altul pe podea.

-voi sunteți nebuni! Îmi fac griji! Poate ar trebui sa va vadă un psiholog.

James scoate din geanta sa o păpădie, de ce ar avea păpădie în geanta?

-Nu, striga Sara dar eu deja începeam sa ma sufoc, știu ca sunt alergica la o floare, stai, ce floare? A da păpădie, logic.

-ești tâmpit? E alergica la păpădii.
De fapt sunt la polen, dar nu e important.

-eu...eu nu..

-tu tu ce? Hai sa o ducem la spital, dacă pateste  ceva te pun sa mânaci păpădia aia, și crede-mă o sa te îneci cu ea.

Eu încercăm sa le fac semn ca am nevoie de îngrijiri medicale la propriu, dar ei nu, se certau, când o sa îmi revin mâine o sa le dau cap în cap, ăștia în loc sa ma ajute sau măcar sa îmi aducă un pahar cu apa, vorbesc despre alergia mea la păpădii.
Încerc sa tot dau din mâini, zici ca vreau sa îmi iau zborul, dar nimic, ăștia chiar nu ma vad sau își bat joc de mine?
Cel puțin nu am leșinat...încă, dar în acest ritm nu o sa mai fiu mult conștientă.
Sara se uita la mine panicata, iar James la fel.

-Nu va mai uitați la mine și ajutați-mă.

Încerc sa spun ținându-ma de gat.

Tâmpitu m-a luat în brate, ma simțeam exact ca o prințesa.
O prințesa care dacă nu e văzută de un medic nu va mai putea sa îl omoare pe print.
Deja aberez, cred ca e din cauza lipsei de oxigen.
Ma așează în mașină și...bam s-a închis filmul, vad doar negru. Ce amuzant!

...

Din perspectiva lui James*

-dacă nu își revine, te bag și pe tine în spital.

Spune Sara, înțeleg ca e îngrijorată, și eu sunt.

-o sa fie bine!

-ultima data când a fost o păpădie în apropierea ei sau orice alta floare de genul asta, a stat în spital o săptămână, iar acum când a și atins-o...

Doctorul iese din salonul Oliviei, și alerg ca un nebun la el.

-e bine?

-dumneavoastră cine sunteți?

-aici eu pun întrebări.

-iar aici eu vindec peroane.

Joaca dur, bine, joc și eu dur.

-Va mai întreb încă o data, e bine?

-Acum da, dar dacă ii mai băgați o păpădie în fata nu o sa fie.

-Ce simt al umorului dezvoltat aveți! Vi s-a mai spus ca s-ar putea sa aveți dumneavoastră nevoie de îngrijiri medicale dacă faceți asta încă o data?

-puteți sa o vedeți!

-ma bucur ca ne înțelegem.

Intru în salonul Oliviei, care stătea întinsă pe pat, cu un cuțit în mana, cine ia data un cuțit?

-de unde ai un cuțit?

-asta? Arata și începe sa rada, nu e un cuțit, e o furculița. Cred ca ai nevoie de oftalmolog.

-eu credeam ca ma vei răni!

-hmmm...și tu crezi ca am nevoie de un cuțit sa te rănesc?
Spune râzând.

-cum te simți?

-având în vedere ca m-ai băgat în spital, sunt foarte bine mulțumesc de întrebare, tu cum mai ești?

Din perspectiva Olivia:

Crede ca după ce ca m-a băgat in spital ii voi mulțumim.
Ce...tâmpit, de ce naiba ar tine o păpădie în geanta?

-ieși de aici, pana nu îți dau ceva în cap, sau mai bine spus, ieși de buna voie, pana nu te dau eu afara.

-pisicuța și-a revenit!

-du-te naibi!

-as zice sa vi cu mine, dar nu poți pentru ca nu ai voie sa te ridici cu perfuzia.
Începe sa rada .

Aa, el crede ca nu pot sa ma ridic? Las ca ii arat eu cine nu se poate ridica.
Olivia se poate ridica, Olivia e puternica, Olivia cade înapoi pe pat și tâmpitul ala de James rade, nu-i bai cine rade la urma rade mai bine.