Imposibila

Capitolul 61

Imi trec prin fata ochilor momentele de acum câteva zile : sărutul, fiorul electric ce mi-a străbătut întreg corpul, flacăra ce mi-a reaprins din nou inima la viata, imi mușc buza de jos si refuz sa îndepărtez mana ce acopera cu prea mare teama buzele ce au rostit cuvintele care imi macină existența.
Ma priveste încercând să înțeleagă ce se întâmplă, de ar stii si el ca sunt la fel de încurcată ca el...
Nu reusesc sa imi stăpânesc trupul cand mana sa o atinge ușor pe a mea, imi îndepărtează încet palma si imi descoperă buzele tremurânde, se apropie ușor, dar reusesc sa imi intirc chipul, refuz sa cedez, mi-e teama sa ma asez fin nou la marginea prăpastiei brazdat de umbre, inimii mele ii e prea frică să mai toate pentru a putea pune totul în joc.
Inchid ochii si ii tin strânși pentru a nu plânge, pentru a nu lăsa lacrimile sufletului arzător sa imi unga rănile inimii, strâng cearceaful ce îmbracă patul acoperit de trupul meu, încercând să mă gândesc la ideea concepută de rațiunea mea rămasă, trebuie să plec departe, departe de el, iubirea va apune la un moment dat, e timpul să trec peste trecutul meu, sa accept prezentul și să am puterea de a-mi modela propriul viitor, iar el nu poate face parte din acest drum.

-Imi pare rau, James!
Cuvintele ce imi părăsesc buzele il bulverseaza, simt cum inima ii se strânge în piept, iar respirația ii devine intretaiata.

-Iti pare rau?! Olivia, te auzi? Auzi cat de patetica esti? Cum poti...Cum poti sa ascunzi ceva atât de puternic ce iti înflorește inima? Ce iti redă viața?Cum poti sa iti minți propriul suflet? Daca tu chiar crezi ca eu te voi lasa sa pleci din nou, esti complet nebună, nu imi vei scapa din nou printre degete, nu iti voi permite să imi mai părăsești viata din nou.
Cuvintele rostite de buzele lui imi încălzesc inima, dar el nu trebuie să știe asta, o stare de furie imi încearcă trupul de îndată ce reusesc sa interceptez mesajul.

-Greșești, James, nu sunt un obiect, nu iti aparțin, ti-ai jucat cărțile si aparent nu ai fost cel mai bun jucător, m-ai trădat, James, mi-ai aruncat inima pe podea si ai aprins-o cu ura, cu ura pentru iubirea ta, cum crezi ca pot tari lângă un om care în timp ce imi spunea ca ma iubeste de fapt primea de la altcineva ce eu nu eram pregătită să îi ofer? Te iubesc, la naiba, chiar te iubesc, nu am încetat nici măcar o clipă, dar cum? Cum sa iti permit sa imi reaprinzi inima când nu am certitudinea că nu o vei stinge din nou cu un ocean întreg de suferința?
Respir agitată si nu încetez să îi privesc expresia de pe chipul răpit de un val de durere, se apropie ușor de trupul meu isi așează mana pe abdomenul meu acoperit cu materialul mult prea subtire al halatului de spital pentru a-i bloca atingerea, un fior imi traversează trupul și inchid ochii pentru a nu-i permite să vadă cât de multă nevoie are trupul meu de a lui, cât de multă nevoie are viata mea de el.

-Cum poti refuza sa recunosti cum reacționează corpul tau la atingerea mea, cum ti se furnică pielea de îndată ce pielea mea o atinge pe a ta?
Reusesc sa ma adun, ii îndepărtez mana si il privesc în ochii plină de furie, profita de slăbiciunea mea, profita de vulnerabilitatea mea, de emoția pe care o trezește în întreaga mea ființă.

-S-au întâmplat prea multe pentru a putea exista o contunare, James, trebuie să plec, iar tu trebuie să îți vezi de viata ta, de viitoarea ta familie, dar te rog, nu o răni, să o iubești cum ai pretins că ma iubesti pe mine, să ai grijă de ea, de copilul vostru, iti doresc tot binele din lume, să fi fericit, să iubești, să trăiești!
Lacrimile imi inundă obrajii, fiecare litera ce imi formeaza cuvintele ma înțeapa in inima, ca un cuțit ce se in carte adand în rană oricum gravă.

-Nu vreau pe altcineva, te vreau doar pe tine, e greu sa înțelegi, nu? E greu sa pricepi ca pentru cineva esti întreaga lume? Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni in intreaga mea viata, viata mea are sens doar cand inima mea o întâlnește pe a ta!
Disperarea din vocea lui imi răpește rațiunea, permit sentimentelor sa plutească libere în oceanul de emoție, o durere apăsătoare imi produce disconfort, imi asez mana pe piept în încercarea de a estompa durerea, pot simtii bandajul ce acopera semnele operației menite a-mi salva viața.
Respiratia imi devine sacadată si privirea intetosata, imi asez capul pe perna ce e mult mai tare decat imi puteam imagina, inghit în sec si incerc din răsputeri să imi calmez bătăile haotice ale inimii ce imi ridică pieptul mult prea repede pentru a fi considerat vreodata normal din punct de vedere medical, incerc sa rostesc cuvintele ce imi întunecă amintirile, dar nu reusesc sa scot nici măcar un sunet.
Nu reusesc sa descifrez ce se întâmplă în jurul meu, simt doar cum pătura ce imi îmbrăca trupul este data la o parte, iar după un bazait continuu imi umple ființa si negura imi umple existența.

...

James

Strig disperat după medicii care imi par din ce in ce mai incompetenți, am trecut prin asta în urma cu vreo 10 zile, si am aceeași stare, simt durerea sfâșietoare care imi urla prin vene la gandul ca nu as putea sa o mai tin in brate vreodata.
Urlu ca un nebun de indatata ce aparatul la care îi e legată inima începe să emită sunete îngrozitoare sufletului meu, e doar vina mea.

-Te rog, Doamne, nu o lua de lângă mine! Te rog, nu imi opri bătăile inimii, te rog lasa-i sufletului meu, jumătatea!
Lacrimile imi inundă obrajii cu durerea pe care o resimte întreaga mea ființă, nu stiu ce naiba as putea face, o iubesc, o iubesc cu cea mai bună partea a inimii mele, o iubesc cum nu voi fi capabil să iubesc pe altcineva, cuvintele ei mi se învârt printre gânduri și imi întunecă rațiunea "-...sa fii fericit...!"
-Cerule! Olivia, cum as putea fi fericit fără tine?!
Imi asez mâinile în cap și ma plimb de-a lungul încăperii ce ne ascunde secretele sufletului.
După câteva clipe, usile se deschid si doctorul pătrunde în salon.

-A avut o cădere severa de vitamine în organism, putea sa ii fie letal, am sa va rog sa aveți mai mare grija de acum de domnisoara Smith.
Raman complet blocat la cuvintele lui, dar o stare de liniște imi invadează trupul de indatata ce partea mica a gandurior nerapite de furtuna deslusesc prin haosul care imi conturează gândurile ca Olivia e in regula.

Buna!

În primul rând, cu ocazia acestei minunate perioade a celei de a patra fiice a anului, va doresc SĂRBĂTORI FERICITE! ❤Sa petreceți timp cu oameni care va înconjoară cu iubire, viata e prea scurta oricum pentru altceva, să vă lăsați inima încărcată de fericire si de speranța unei noi zile de maine mai bune pentru care sa va simțiți mereu binecuvântati, în cazul în care ziua de ieri nu a mers exact asa cum ar fi trebuit să meargă!🤗
În al doilea rând, imi cer scuze pentru întârzieri,în viata apar tot felul de evenimnte ce pot da peste cap planurile făcute de acasa, dar încerc să revin cat de curând cu un nou capitol.
Deci, prin urmare, vreau sa va multumesc din tot sufletul pentru tot, insemana enorm sa va stiu aproape, fie cu un vot, un comentariu sau chiar un mesaj care e mereu binevenit!💕
Va doresc tot ce e mai bun, un an plin de realizări, plin de împliniri si continuari ale acestuia care e pe cale să ne părăsească peste câteva zile! 😊💞