Imposibila

Capitolul 6

Părăsesc cafeneaua, se pare ca am pierdut suficient de mult timp aici având în vedere că s-a întunecat.
Stropii de ploaie se sparg zgomotos de asfaltul rece, imi caut cu privirea mașina, dar în zadar, nu dau de ea, alerg agitată printre multimea de mașini parcate aiurea, dar nu o gasesc, pare ca nici macar nu a fost aici vreodata, as putea jura ca nici nu a fost aici asta dacă nu veneam eu acum cateva ore cu ea.
Ma opresc si incerc sa imi reglez respiratia, nu m-ar prea interesa acea mașină daca nu ar fi geanta mea cu portofelul si încărcătorul acolo.
Telefonul meu s-a descărcat, iar portofelul l-am lăsat, mai bine spus uitat cand am iesit grabita din mașină, singurul lucru care este în ceață este cum a pornit mașina? Adică cheile imi sunt in mână, iar nu vad nicăieri sticle care mi-ar da de inteles ca a fost spart geamul.
Ma asez pe bordura lângă care am parcat si analizez metodele prin care as putea ajunge acasa, mersul pe jos ar fi singura optiune, dar ploaia devine din ce in ce mai rece si nu garantez ca voi ajunge acasa fără vreo răceală superba, locuinta mea este exact în cealaltă parte a orașului fata de aceasta cafenea, bani nu am, deci sa chem un taxi pica din ecuație, telefon nu am sa il sun pe Tom sa vina dupa mine,deci mersul pe jos face piciorul frumos se pare.
Ma ridic de pe bordura rece si pornesc grabita pe drumul oricum îngust.
Este frig, mult prea frig pentru luna noiembrie.
Picăturile de ploaie par să se mai domolească, dar hainele mele deja mult prea ude ma fac sa tremur mai tare din cauza frigului.
Incep sa alerg in încercarea de a ajunge cât mai repede acasa, dar picioarele imi tremură si se inclesteaza.
As prefera sa merg la o cabina telefonică , asta dacă ar funcționa una în locul în care ma aflu,si daca as avea mărunt, care bineînțeles e in portofel.
Nimic nu a mers cum am plănuit azi, sigur nu ma asteptam ca mașina mea sa dispară  ca prin magie din fata cafenelei în care spre surprinderea mea am avut cea mai ciudata discuție din viata mea.
Am ajuns la jumătatea drumului spre casă, mai am încă pe atat si incepe din nou sa ploua.
Ma apropii de terasa acoperită a unui mic restaurant pentru a ma adăposti de stropii violenți care udă pământul.
Privirea imi cade pe mașina parcata putin lângă locul în care ma aflu. Ochi mi se măresc considerabil cand constat ca este masina mea.
Ma aoprii ușor de ea pentru a fi sigura ca nu ma înșel, înainte de toate privesc usa si presupunerea mi-a fost confirmată, frumoasa zgarietura strălucește mai tare ca niciodată, nu voi uita niciodată acea întâmplare, în acea zi m-am intalnit prima data cu Tom, de fapt acel accident a fost cauza unei relatii de aproape un an, si cand te gândesti ca eu credeam ca nu mi se va întâmpla nimic bun in acest oras de cand am hotărât să plec din California, se pare ca m-am înșelat, sa ma întâlnesc cu Tom a fost un lucru bun.
Zâmbesc la amintirea acelei zile, dar realitatea ma lovește si imi dau seama ca trebuie să aflu de ce mașina mea e aici.
Merg mai în fața si pe bancheta din spate este geanta mea, deschid masina si ma asez la volan, nu pornesc, prefer să astept aceea persoană minunata care a binevoit sa ma lase sa umblu de nebună prin ploaie.

...

Buna!

Astept păreri despre acest capitol 😊
Stiu, predomină descrierea , dar am preferat sa nu grăbesc lucrurile, sper sa va placa! 😊😋