Imposibila

33

Deschid ochi încet și lumina puternica ma face sa ii închid la loc.
Ma ridic și merg în baie, ma uit în oglinda și tresar...cum am ajuns asa? Cearcăne,ochii roșii la fel și obrajii de la plâns, asta nu sunt eu, eu sunt persoana mereu veselă, iar ce vad acum în oglindă ma sperie.

Un ciocănit în ușă ma readuce cu picioarele pe pământ.
Sara intra înainte sa răspund.

-vrei sa joci într-un film de groaza?
Întreabă cu o sprânceană ridicata.

-mulțumesc pentru susținere!
Spun ironic și ma îndrept spre ea.

-Ce s-a întâmplat cu tine?

-James...M-a înșelat!
Spun cu o mare greutate cuvintele.

-Știu...
Spune cu o oarecare reținere în glas în timp ce își freca o mână de cealaltă si parca încercând să se abțină din a nu varsă o lacrima.

-de unde?

Spun ridicându-mi capul si incruntandu-ma la persona care acum stă pe margine a patului.

-de la Lewis! Olivia te rog...sunt aici și voi fi mereu dar trebuie sa îți spun ceva!
Imi îndrept privire a spre ea și imi cuprinde ambele mâini.

-spune!
Ordon pe un ton autoritar, cu teama parca de ce avea să imi spuna.

-e însărcinată.
O lacrima se varsă pe obrazul meu, imi eliberez mâinile din stramsoara sa si cand în genunchi poziționandu-mi mâinile la ochi începând sa plâng, parca mi-acăzut întreg cerul în cap, parca un cuțit se tot învârte în inima mea intrând din ce in ce mai adânc

-Olivia!
Ma îmbrățișează și încerca să mă ridice de pe jos.

Din perspectiva Sarei:

Incerc sa o ridic de pe jos, dar nu pot.

-te rog linișteștete!
Nu am mai văzut-o niciodată așa, se încruntă la mine si astept în orice clipă să facă o criză de nervi.

-Sara, nu înțelegi? Il iubesc bine?
Spune pe un ton calm dar care ma sfâșie pe interior, pentru că trebuie sa o vad astfel pe cea mai bună prietenă.

-te rog pleacă!

Continuă ea dupa o scurta pauză timp în care incerca oarecum sa realizeze ce tocmai îi spusesem.

-Nu!

Din perspectiva Oliviei:

-Sara, nu a fost o întrebare!
Spun abia rezistând sa nu fac o criza.

Iese pe ușa iar eu o trântesc după ea, ma întorc și darăm din greșeală lampa care cade pe pat, o iau și o arunc în perete făcându-se mii de bucatele mici.
Ma așez lângă pat și îmi aduc genunchi la piept, începând sa plâng...țipând ca o nebuna într-o perna.
De ce? De ce sa îmi facă asta?

Din perspectiva lui James:

Se aude o ușa trantindu-se puternic și pe Sara venind în graba spre mine și Lewis.

Se pune în fata mea și își încrucișează bratele.

-ia-ți adio de la viata...ești terminat.

Spune pe un ton dur și rece.

-Ce s-a întâmplat?
Întreb îngrijorat.

- urmezi sa fi distrus.

Spune și încerca să mă lovească dar Lewis o prinde și reușește sa o ducă în bucătărie.