Imposibila

Capitolul 9

Inspir adânc și mai trag o linie pe panza acoperită deja de prea multa culoare.
În aceste trei zile am incercat sa imi încarc programul mai mult decât este deja la companie, si la facultate am incercat sa stau cât mai concentrată în speranța că tinandu-ma ocupată cu ceva, nu va mai fi atât de greu.
În puținul timp liber care mi-a mai rămas am hotărât că nu merita sa imi plâng de mila si ca trebuie să valorific fiecare clipa, oricum peste aproximativ o lună este Crăciunul, iar eu pentru prima dată după patru ani ma întorc acasă, inițial am refuzat vehement acest lucru, dar acum imi surâde ideea, până acum familia mea venea aici în fiecare an, la insistențele mele bineinteles, dar anul acesta am vrut ceva diferit, am vrut să le arat părinților mei ca am reusit sa trec peste si sa îl prezint pe Tom, dar cum evenimentele din ultima vreme nu mai imi permit asta, eu tot nu voi renunță la ideea cu petrecutul  sărbătorilor cu familia acasa, acel acasa unde esti învăluit în iubire și căldura, unde suferinta si durerea exista doar in cărțile de povesti bine ascunse pe rafturile din vechea mea camera.
Gândurile imi zboară la singurul lucru care în acest moment nu imi face bine, daca altceva nu ajuta sa mi-l scot din cap inseamna ca băutura aceea care stă neatinsă pe raft e cea mai buna solutie în momentul de față, niciodată dar absolut niciodată nu am văzut băutura ca o soluție, dar daca trebuie atunci trebuie.
Las pensula din mână și privesc panza, da, nu e cel mai reușit desen de până acum, se pare ca si-a castigat si acesta locul de onoare în beci, acolo unde a ajuns si restul pe care le-am pictat în ultimele trei zile.
Ma indrept cu pasi mici si apăsați spre bucătărie si insfac sticla nedesfacuta încă.
O deschid si fara sa iau o gură de aer și torn pe gât o cantitate considerabilă care imi arde gâtul mai ceva ca o durere insuportabilă.
Primul lucru pe care l-aș face e sa scuip tot si sa imi limpezesc gura, promitandu-mi mie însămi ca numai pun mana pe asa ceva, dar nu fac asta, durerea trebuie ameliorată cumva iar daca altfel nu se poate atunci situațiile extreme cer rezolvări extreme.

***

De abia mai vad peretele din fata mea, totul se învârte în jurul meu, ba nu, ba nu, eu ma învârt în jur, doar sticlele goale care daca vad eu bine ceea ce nu prea cred sunt cam șapte la număr, ma ridic cu cea mai mare voință posibilă cand aud un ciocănit puternic în usa, zâmbesc ca o tampita, ce sunt de altfel pentru ca nu imi explic cum altcumva m-as fi îmbătat în halul ala încât să nu mai stiu nici cum ma chema, adică stiu, dar sper totusi ca nu ma va întreba nimeni.
Ma indrept spre usa imbratisand un perete.
Ma sprijin de usa si întorc cheia, se pare ca nu sint încă suficient de beata, daca am putut găsi usa iar apoi sa o si deschid inseamna ca mai e loc de încă două ,trei sticle.
În fața mea isi face prezența ultima persona pe care vreau sa o vad în acest moment.

-Vai, dar ce urat esti!
Spun uimită de față lui cand se strâmbă la vederea mea, incep sa chicotesc si sa aplaud, se pare ca prind curaj.

-Esti beată?
Scârba din din cuvintele lui este atât de evidenta încât imi vine sa îl scuip exact între acei ochișori.

- Nu,putin amețită, nimic mai mult!
Afișe un zâmbet larg și ma clatin de pe un picior pe altul, ce as vrea sa ii sparg nasul.

-Am venit sa vad ce faci?
Flutur prin fata lui sticla aproape goală si zâmbesc fără oprire.

- Sunt bine, acum pa!
Spun trantind usa, dar o opreste si intra neinvitat în casă.

-De ce ai băut atât de mult?

-Asta nu cred ca te mai priveste, îi arunc o privire criminală si ma strâmb.

-De ce faci asta, Olivia, eu nu merit asta!

-Ah...eu stiu! Tu nu meriti nici un strop de iubire!
Spun în timp ce mai iau o înghițitură din lichidul maroniu.

- Nu imi vorbi asa!
Vocea lui devina putin agitată și pare ca l-am scos din sărite, vai săracul de el, este supărat! Ce trsit!

- Nu meriți nimic, Tom, înțelegi? Nimic.
Fără să imi dau seama ,ma rastesc la el si arunc sticla goală de pământ.
Se întoarce la geam si pufaie nervos.

-Nimic, Tom!
Spun încă odată cu speranța ca va intelege, deși sunt atât de conștientă că am spus-o de trei ori deja.
Se întoarce brusc si fara sa realizez ce se intampla cad la pământ cu o durere insuportabilă în preajma obrazului stang, dar durerea se ameliorează imediat, uite încă un lucru care poate fi facut cu băutura, neutralizeaza durerea.
Sicera sa fiu, nu sint durere fizică, nu, e mult mai mult de atat.
În încercarea mea de a ma ridică rastorn puținele foi de pe măsuță de cafea, imediat ajunsă din nou în picioare simt o noua durere în cealaltă parte, ma dezechilibrez dar ma limitez doar la a scapa un mic suspin de durere, se uita la mine cu ochii plini de furie, nu așteaptă să pot ripostă ca sunt lovită din nou.
La urmărirea lovitura cad la podea si simt cum un firicel de sânge mi se prelinge ușor pe buze.
Se ridică de lângă mine neratând sa ma mai lovească o data si părăsește casă cu un zgomot puternic.
Durerea fizică e o nimica toată pe lângă durerea ce o purtam in noi.
Încerc să mă ridic de pe podea dar corpul nu e de acord cu mine, sunt slăbită și asta nu e doar de la băuturile consumate, efectul acestora a dispărut cand m-a lovit prima dată.
Ma străduiesc al naibii de tare sa ma mișc dar nu pot, în încercarea mea eșuată de a ma ridică ma târăsc până la telefon si caut în agenda un număr pe care am așteptat atât ,dar atât de mult sa îl sun.
Il asez pe jos si astept sa raspunda, după  doua tonuri o voce slaba se aude de la celălalt capăt, fără să pot scoate un cuvânt izbucnesc in plâns, un plâns ce are scopul de duce o data cu lacrimile pierdute si durerea.

-Olivia, esti inregula?
Vocea ei pare atât de îngrijorată, încât prefer să nu o fac si pe ea sa sufere asa ca hotărăsc să închid, Sara e prietena mea cea mai bună nu încape îndoială dar nu pot sa o sun in toiul noptii si sa spun tot ce ma doare pentru că am obosit sa ma plâng de mila, am obosit al naibii de tare sa ii fac pe toti sa fie nefericiți din cauza mea, sa riște fericirea lor doar sa ma ajute pe mine.
Arunc telefonul cu toata puterea rămasă în perete si imi pun mâinile la ochi lăsând lacrimile siroaie sa curgă de a lungul obrajilor mei.

...

Buna!
Sper sa va placa acest capitol, astept parerile voastre!😊