Imposibila

Capitolul 47

James

Somnul nu pare ca vrea sa ma fure prea curând, ma simt lipsit de orice sentiment, dar totusi inima bătând prea tare în pieptul meu, încercând parca sa imi spargă cutia toracică.
Brațul ei sta întins de-a lungul pieptului meu, pielea imi arde sub atingerea caldă a mâinii sale, nu imi permite să închid vreun ochi, fiindu-mi parca teama sa nu dispară odată cu lumina ce imi atinge retina.
Corpul ei este lipit de al meu, îi pot simți cumva bătăile inimii, ritmice, total diferite de ale mele, haotice.
Imi plimb degetele involuntar pe spatele ei acoperit de pijamaua mult prea groasă pentru a reuși să-i ating pielea, după care tanjesc de prea mult timp.
Scutur ușor din cap pentru a alunga aceste gânduri oricum nepotrivite pentru acest moment sau pentru oricare altul.
Acum câteva zile lucrurile au degenerat prea mult pentru a putea profita macar puțin de lucrurile bune apărute pe parcurs, au fost cu totul eclipsate, dar seara aceea, seara in care a dormit în brațele mele, în care parfumul ei mi-a inundat nările si simțurile mi-au fost date peste cap, e diferita ca cea de acum, acum nu mai e vorba despre alcool, acum e vorba de atașament, poate chiar de sentimente.
Ce prostii reusesc sa se strecoare ca otrava printre gândurile mele?!
Am nevoie de aer, simt o sufocare constantă, de parcă aș fi un pustan de 15 ani care nu stie cum ar fi normal să se comporte lângă fata de care e îndrăgostit, care în situația de față  doarme chiar în brațele mele.
Imi afund nasul în parul ei si inspir adanc mirosul după care am tanjit în trecut, tanjesc în prezent si voi tanji si in viitor.
Cinci ani, cinci ani da-ti uitării, pierduti in amintire, departe pe un tărâm ireal, ca acum într-un singur moment să imi de-a toată rațiunea peste cap, lipsa ei din viata mea mi-a secat anii, nu am avut viata în ei, nu am mai avut nimic, doar un lung șir de minute, ore, zile, săptămâni, luni aruncati într-o clepsidra ce se scurgea prea încet.
Un sunet ciudat si enervant ma face sa ma încrunt, ma întind până reusesc sa cuprind telefonul pentru a ma asigura ca nu e doar un vis.
Ciocanitul ce se aude în usa din lemn masiv ce oferă intimitate interiorului cabanei ma face sa tresar.
Simt cum bluza mea se face un ghem mai mic în partea stângă si un zâmbet imi conturează chipul.

-Olivia! Stiu ca vrei sa ma vezi fara tricou, dar iti promit ca o vei face, dar sa nu ne facem așteptați.
Izbucnesc în ras, ridică privirea adormită spre mine si ma priveste încruntată.

-Ai vrea tu!
Se întoarce pe cealaltă parte a patului si isi acoperă trupul cu pătura călduroasă.
Zâmbind ma îndrept spre usa ce ascunde camera ei, a noastră, dar ea nu trebuie să știe asta, si ajuns în sufragerie privesc în jur pentru a fi sigur ca e câtuși de puțin ordine pe aici, deschid usa fără ezitări și zâmbesc la vederea chipurilor lor îngrijorate.

-Olivia unde e?
Vocea ei sacaitoare umple încăperea si obține de la mine o frumoasă incruntatura.

-Buna si tie, sunt bine, multumesc de întrebare.
Spun ironic facandu-mi loc să înainte de pentru a se așează pe canapea.

-Bine,mie nu tare imi pasa de ce faci tu, acum după toată această alocuțiune, sunt suficient de importanta pentru Majestatea dumneavoastra pentru a-mi împărtăși unde se află Olivia?
Ridic o sparnceana si imi mut privirea spre Lewis, se limitează doar la a da simplu din umeri, el stie ce femeie nebună are pe cap? Sarcina îi face asta? Săracul Lewis, are doar câteva săptămâni iubirea ce îi creste in pantec Sarei si sunt sigur că Lewis cauta modalitati de a estompa sunetul.

-E sus în pat, doarme.
Raspund fără vreo emoție, lungindu-ma pe unul dintre fotoliile așezate în centrul sufrageriei.

-Ce i-ai facut?
Râsul meu inunda încăperea de îndată ce observ îngrijorarea de pe chipul ei.

-De ce presupui ca am facut ceva?
Spun asezandu-mi o mana teatral pe piept mimând o persoană rănită.

-Intotdeauna faci tu ceva!
Pași apăsați ce se aud apropiindu-se ne indeamna sa privim spre scările ce duc la etajul scufundat în liniște.
Ajunsă în sufragerie, de îndată ce ochii ei au analizat încăperea,strigatul ei entuziast a umplut sufrageria, parca un nor de bunăstare s-ar fi lăsat peste tot, zâmbetul îi luminează chipul într-un mod atât de frumos, as vrea atât de mult să fiu eu motivul zâmbetului ei, scutur ușor capul, nefiind evident, pentru a alunga aceste gânduri nepotrivite.
De îndată ce brațele ei au cuprins-o pe Sara pot sesiza cu ușurință cum norisorul de tensiune s-a risipit.
Sara o cuprinde la rândul ei în brațe cu o putere greu de crezut că ar avea in posesie o femeie, trebuie să am grijă ce vorbesc de azi inainte cu ea, cu puterea aia ar putea doborî un taur, nu cred ca mi-ar plăcea să o văd nervoasă.
Chipul lui Dylan emite un zâmbet larg,ușor fals, de om îndrăgostit, nu am cuvinte, cred ca nici el nu are, să spună cum îi bate inima când o vede aproape de el,când îi vede zâmbetul, cât de multă afectiune poti dovedi prin gesturi atât de mici,ce zâmbet frumos iti poate aduce pe chip si in inima un singur om
Lewis o trage de talie aproape până ce o lipește cu totul de el, brațele ei stau lipite de umerii lui, își iubește sora mai mult decât lasă el să se vadă, ar face orice pentru ființă mica ce îi sta in brate acum.
De îndată ce fratele ei îi dă drumul, Dylan se ridică agitat de pe canapea apropiindu-se de locul în care se află.
Ii cuprinde mâinile și o trage aproape de el până ce trupurile lor se unesc într-un mod atât de deranjant pentru ochii mei.
Isi așează mâinile în spatele gâtului sau si se ridică pe vârfuri pentru a putea să își ascundă chipul în scobitura gâtului sau, simt cum sângele imi fierbe, o stare puternică de nervi imi cuprinde trupul, inclestez pumnii si fara sa mai adaug ceva părăsesc încăperea, indreptandu-ma spre bucătărie.
De îndată ce apa rece intra in contact cu pielea chipului meu, o ușoară stare de bine ma încearcă si corpul imi este din nou plin de energie.
Nu pot să neg ca aceasta situatie ma încarca doar cu nervi, o găleată de nesiguranta parca este aruncată peste mine, nimerindu-ma din plin.
Ma întorc ușor si dau fata în fața cu ea, chipul surprins pe care îl are avand in vedere apropierea prea mare dintre noi, face ca intreaga stare pe care am avut-o adineaori să se îmbunătățească.
Obrajii ei au căpătat o nuanta rosiatica, iar inima mea a sărit peste o bătaie, acum bătând parca tocmai vrand sa imi spargă cutia toracică.

-Eu nu primesc o îmbrățișare?
Prind deodată curajul să rostesc cuvintele, zâmbesc de-a dreptul arogant si astept raspunsul ei ce întârzie oricum să apară.

-Nu meriți!
Spune incruntandu-se si apropiindu-se de usa, îi cuprind mana in a mea si o opresc aproape de iesire, deși nu îi văd chipul, sunt sigur că a strâns ochii și tocmai ce a înghițit în sec, o întorc spre mine si privesc chipul ei stânjenit.

-Uite, legat de ce s-a întâmplat în dormitor...
Încearcă sa spuna, evitamdu-mi privirea în totalitatea, uitandu-se în toate părțile posibile mai puțin în ochii mei.

-Nu trebuie să spui nimic!
Zâmbesc ușor și o trag mai aproape de mine, imi asez mâinile pe talia ei si simt cum inima tresare din când în când de fericire la vederea chipului ei plin de dorinta, ca al meu de altfel.
Chipurile noastre sunt atât de aproape încât am impresia ca îi fur întreg aerul vital, buzele noastre sunt despărțite doar de un mic spațiu abia vizibil, am impresia ca îi simt bătăile haotice ale inimii pe propria piele, știind oricum cât de imposibil este asta.

-Olivia, primim azi ceva de băut?
Tresare brusc si se îndepărtează repede, mult prea repede de mine, furia imi încarcă întreg trupul, eram aproape, prea aproape, se tine puțin cu mâinile de blatul mobilei din bucătărie, dandu-mi de inteles ca a fost cel puțin la fel de încurcată ca mine de această situație.
Cuprinde câteva pahare si le umple cu suc de portocale, cu mâna ce îi tremură cuprinde tava si se grăbește spre usa.
Furia imi face sângele să clocoteasca, inima mea nu se opreste din a bate atât de haotic, dar nici respiratia nu pare ca vrea sa se regleze prea curând.

Buna!

Am preferat sa fac acest capitol din perspectiva lui James pentru a clarifica unele lucruri, ce pot sa spun? Sper sa va placa, daca va deranjează ceva, orice, sunt dispusă să ascult si eventual sa iau în seama parerile voastre despre o posibilă îmbunătățire, sunt curioasă de parerile voastre.
Ceea ce as vrea sa va spun este ca va urez o vara, o vacanță minunata, să vă distrați alături de oameni pe care îi iubiți, să petreceți cât mai mult timp cu ei pentru că acesta nu iartă pe nimeni, trece pe nesimtite, mult prea repede, asa ca profitati de tot timpul pe care îl aveți si faceti ceva bun, azi un lucru mic, dar bun e in stare sa schimbe întreaga lume, depinde de atitudine, oricum ceea ce vreau sa va spun e sa apreciati tot ce aveti, să fiți recunoscători, va urez o vara la fel de minunata ca inima voastră.❤😊😙