Imposibila

31

Îmi deschid ochi încet și înainte sa spun ceva James ma trage mai aproape de el.
Ma ridic...mai bine spus încerc sa ma ridic, dar zici ca e un bolovan pe mine.

-James

Tip cat pot eu de tare, dacă nici de la asta nu se trezește îmi pun niște semne de întrebare, îmi cer scuze în gând doamnei care sta la 5 case distanta ca am trezit-o cu acest minunat țipat.
Sare ca ars din pat și da sa iasă din camera dar ma privește și își ridica o sprânceană.

-tu zici ca ai mâncat ardei iute, la cat de roșie ești!

Încep sa rad și sa lacrimile își fac prezenta.

-eu știu ca sunt amuzant dar nici chiar asa!

-tu...tu nu ai habar ce fata ai avut!

Spun printre hohotele de ras.

-ți se pare amuzant, ha?

-Nu...nu, nu, nu,James nu, te rog!

Spun trăgând patura cat pot de sus.

-Ce ai de spus în apărarea ta?

Întreabă apropiindu-se.

- imi pare rau.

Spun dând din gene și făcând ochi mari.

-Nu e suficient.

Spune și sare pe mine gâdilandu-ma.

-James, te rog nu, oprește-te!

Spun încercând sa scap.

-Ce...ce ai spus? Nu te-am auzit! Vrei sa continui?

Nu apuc sa răspund ca buzele lui sa năpustesc asupra alor mele.
În neatenția lui reușesc sa ii dau una în stomac și ies din camera.
Frumoasa lovitura!..
Mulțumesc, mulțumesc!
Încep sa chicotesc și ajungând în bucătărie îmi umplu o cana cu ceai și merg sa ma așez pe canapea, liniștea mea oricum nu va dura mai mult de un minut.

-OLIVIA!

Ce ziceam, nici măcar un minut, record! Se mișcă repede la ce lovitura a fost supus.

Scuip ceaiul și pun cana frumos pe masa, prin frumos ma refer ca cel puțin a rămas pe masa la cum am aruncat-o.
Încep sa fug și ma arunc în piscina.
Idee mai prosta nu ai găsit? Nu era mai ușor sa stai pe canapea?
Tu sa taci!

-serios, Olivia? Pe bune? Nu era mai ușor sa stai pe canapea?

Ți-am spus eu!
Se apleacă lângă piscina și întinde mana pentru a ma ajuta sa ies.

O prind și când sa ies din piscina îmi da drumul la mana.

-upss! Mi-a scăpat!

Spune râzând în hohote.
Fata mea sigur e roșie de la nervii pe care ii am, ba cred ca și fumul a început sa îmi iasă pe nări.
Intru în casa după ce reușesc sa ies din piscina și ma îndrept spre bucătărie.
Iau o cana de ceai foarte, dar chiar foarte fierbinte și mă așez lângă James.

- De ce nu strigi la mine?
Întreabă el uitându-se la mine.
Respira Olivia! Respira! Nu uita ca Roger nu e la secție deci nu va fi distractiv, trebuie sa ma calmez, ști bine ca nu ți-ar sta bine în portocaliu dungat.

-tu ești prost sau prost ca încă nu m-am prins.

-de ce nu tipi la mine?

Ma ridic și pun cana pe masa, se ridica și eu, iar eu ridic cana și o arunc pe el.

-upss! Mi-a scăpat!

Începe sa alerge prin sufragerie și sa țipe, iar eu...pai eu ca orice persoana normala ce clar nu sunt, rad ca o psihopata.

-ești nebuna?

-cu acte înregula, de ce întrebi?

Încep sa chicotesc la mica sceneta din fata mea provocata evident de mine, uite acum chiar pot spune ca James dansează, un stil aparte, ceva nemaivăzut...seamănă cu cineva curentat.

-hai ca nu era chiar atât de cald.

-Nu, era fierbinte!

Tipa el deodată, în timp ce eu rad încontinuu.

Își da tricoul jos, iar eu ma opresc din ras, ar trebui sa vărs mai des ceai pe el dacă reacționează asa.

-închide gura ca intra muște!

Vocea lui ma readuce cu picioarele pe pământ, iar el începe sa chicoteasca.
Rămân nemișcata în timp ce admir imaginea din fata mea.

Se apropie de mine cu pași mărunți și pot observa o pata roșie pe abdomenul lui chiar foarte bine lucrat.
Ma îmbrățișează strâns iar eu de abia mai pot respira.

- James , ma sufoci!

Spun in momentul în care ma cuprinde amețeala.
Îmi da drumul și se uita în ochi mei în timp ce își lipește fruntea de a mea.

-iubire, ști ca o sa plătești pentru asta.

Spune jucându-se cu degetele mele.

-Nu la fel cum vei plăti tu!

Începem amândoi sa radem și de abia acum imi dau si eu seama ca nu suntem cei mai normali oameni.