Imposibila

15

Intru înapoi în casa, și trebuie sa existe o soluție prin care sa scap de culoarea verde a dinților.
El credea ca e o gluma buna, ce trist! I-am arătat eu o gluma buna.
M-am spălat pe dinți de cel puțin 15 ori dar nimic, dacă aceasta culoare mirobolanta nu dispare de pe dinți mei pana mâine îl omor, scurt și la subiect.

Și ce e și mai fascinat e ca e verde neon, deci cum sa spun, răspândesc lumina, ce frumos suna, răspândesc lumina. Bine, e verde dar totuși asta nu e important acum.

Își face curaj și tâmpitul sa intre în casa, dar mama cat curaj are.
Dacă el crede ca nu va plăti pentru acest verde minunat atunci se inseala amarnic.

-Ce faci?

-călăresc o girafa, în timp ce un câine canta la flaut.

-mai spune , suna interesant!

-du-te naibii!

-eu credeam ca ai nevoie de mine.

-și de ce credeai asta?

-ca doar eu știu cum scapi de acel ceva micuț de pe dinți.

-Oricum dacă pana mâine nu se duce, o sa vezi tu câini cântând la flaut.

-cum adică?

-o sa te pocnesc de numai câini la flaut o sa vezi.

-Nu erau stele verzi?

-hai sa lăsăm aceasta culoare, bine?

Începe sa rada cu pofta.

-hmmm,  ti se pare amuzant, nu? Ia sa vedem asta cat mai e de amuzant.

Merg spre frigider scot o sticla de apa rece, evident, și io dau fix în cap.

-au! Credeam ca o sa ma uzi!

-ești nebun? Cum sa stric aceasta apa atât de buna? Ma crezi proasta?

-la ultima întrebare prefer sa nu răspund.

Spune zâmbind.

-asa credeam și eu.

Dau sa plec dar ma prinde de mana.

-Ce mai vrei?

-sa te ajut.

-Da sigur, iar eu nu vreau sa îți dau cu tigaia în cap, și e absolut evident ca amândoi vrem chiar opusul.

Îmi da drumul la mana, după ce ma zbat, și merg în camera.

...

Îmi deschid ochi și ma uit prin camera, de parca nu as mai fi văzut-o dar în fine, vreau sa ma ridic dar alarma mea suna.
O iau frumos, deschid încet ușa camerei și foarte subtil o dau de pământ.

-Ce faci?

Întreabă Lewis râzând.

-Nu e suficient de evident?

Intru înapoi în camera , merg sa îmi fac rutina de dimineață.
După ce sunt gata ma îmbrac și cobor, unde spre surprinderea mea nu e nimeni.

-Lewis!

Nimic, bine, deci se pare ca trebuie sa îl sun.

...

Nu răspunde nici el nici Sara.
Merg în bucătărie, măcar sa mânac și eu ceva cat timp aștept.

Și pe frigider era un bilețel roz, cu scris negru caligrafic,' azi mergi cu James la școală'
Atât? Fără măcar o explicație, serios?
Ies din casa și...ce surpriza, tâmpitul deja ma așteaptă, iese mașină, și rânjește.