Imposibila

Capitolul 5

Insfac între degete cheile mașinii și o geacă din cuier, sper doar ca e a mea, având în vedere că nu m-am sinchisit să aprind becul.
Cobor scările în grabă, două cate doua încercând să nu mă impiedic pentru că am acest obicei prost, iar sa astept liftul pica complet din ecuație, nu imi permit sa astept în acest moment.
Alerg de nebună printre mașinile parcate aiurea si cand ajung la mașină mea, intru si fara sa stau prea mult pe gânduri pornesc motorul, după apelul ciudat de la Elis,am stat si am analizat putin lucrurile, până am primit încă un apel si am fost anunțată ca Elis are nevoie de ajutor si doar eu o pot ajuta.
Am fost mirată, ce e drept, pentru că asta nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, normal ca am inceput sa alerg ca o nebună pentru a o putea ajuta.
Ajunsă în fața cafenelei, blochez mașină și cu pasi grăbiți intru.
Ma uit in jur si dau de Elis stând la o masă retrasă, ma asez pe scaunul din fata ei si privirea mea sigur trădarea îngrijorarea pe care o simt.

-ce s-a întâmplat, Elis? Cuvintele imi ies pe gură atât de repede încât mare mi-ar fi mirarea daca le-ar fi inteles.

-Imi pare atât de rau, Olivia, dar...face o scurtă pauză parca analizând lucrurile si ii apare un zâmbet ciudat pe fata, dar totusi nu imi pare chiar atat de rau stii, poate nu e chiar atat de gresit ce am facut!
Confuzia mi se poate citi ușor pe chip, nu imi dau seama nici macar tema discuției.

-Poftim?Ai putea fi putin mai explicita?
Reusesc sa spun în timp ce ii fac chelnerului cu mână pentru a-mi lua comanda.

-Sti ce? Nu doare ce nu sti!
Cuvintele ei imi dau impresia ca sunt spuse cu dezgust, numai e aceeasi fata pe care am vazut-o acum cateva ore la companie, e cu totul alta persoana, e ciudata, rece si rea. Dacă e să urăsc ceva la oameni e falsitatea de care dau dovada.

-Mai chemat aici doar sa imi spui toate astea? Am fost îngrijorată, am crezut ca ai pățit ceva!
Vocea mea încearcă sa ramana calma, dar cred ca nervozitatea se poate simti ușor.

-Da, imi pare rau, am simțit nevoia să vorbesc cu tine, mereu am stiut ca imi esti alaturi.
Pot observa cu ușurință ca s-a reîntors acea fire blândă si calda pe care am lăsat-o în spatele ușilor companiei acum cateva ore. Schimbarea ei brusca mi se pare atât de neobișnuită pentru ea încât nu pot sa nu imi pun cateva semne de întrebare.

-Tu cum mai esti? Relatia cu Tom cum functioneaza? Sunteti bine?
Tăcerea este spartă de întrebările puse de fata care stă în fața mea.

-Suntem bine. Spun cu privirea la ceașca de ceai care tocmai mi-a fost pusă în fața.
Imi mut privirea pe fata ei si observ ca s-a facut roșie și se fastaceste pe scaun, nervii se pot citi pe chipul ei dupa ce am rostit răspunsul, semnele de întrebare mi se înmulțesc considerabil dupa aceasta reactie.

...

Crăciun fericit!😊

Se pare ca băiatul misterios din viata Oliviei are si un nume 😂
Imi cer scuze pentru întârziere, voi încearca sa postez mai des.
Multumesc mult, cu toate că nu postez foarte des încă imi sunteti alături.😊
Astept cu nerăbdare parerile voastre si intrebari legate de anumite aspecte pe care ati vrea sa le stiti despre acesta carte.
Multumesc inca o data ca citiți tot ce scriu eu aici, chiar dacă sunt conștientă că nu e foarte bine,dar totusi sper sa va placa.😋