Imposibila

30

Ies din camera lui Lewis și ma îndrept spre scări, dar James e acolo.
Dacă sar pe geam ma va durea?

-Olivia, ești bine?

Îl aud pe James de jos.

Deci...sa aflam dacă doare sa sari pe geam.
Merg în camera mea și închid ușa, ma arunc în pat și iau o perna în brate.

Dau perna la o parte și ma ridic leneșă din pat.
Mi-e teama ca ma va răni, dar parca îmi trece teama când ma gândesc la faptul cum îl pot răni eu...hmmm, ar fi păcat de dinți aia.
Chicotesc și deschid ușa, trag aer în piept de parca as merge la scufundări și cobor scările cu mare grija, cine știe de pe unde a sari pe mine, însă el stâtea pe canapea, puțin de tot încordat și vizibil stresat.
Se uita în ochi mei și picioarele mele aproape ca devin jeleu.

Ma așez lângă el pe canapea și ma uit atent la el studiind-ul, nicio expresie, nicio mișcare, nimic.
Ochi lui strălucesc, iar piciorele mele mai ca cedează, de când are acest efect asupra mea?

-James, eu...

-tu ce, Olivia ? Spune-mi! Tu ce? E chiar atât de greu sa spui da sau nu?

Sa îl las sa fiarbă în suc propriu sau sa nu îl las sa fiarbă în suc propriu?

Îl îmbrățișez și pare șocat, hai ca nu-i nu știu eu ce...dar și eu rămân surprinsa de gestul meu...pa, pa rațiune, ne luam la revederea câteva clipe, spre surprinderea mea are inima ceva de spus.

-sa o iau ca pe un da?

-am spus eu asta?

-deci e nu?

Întreabă cu aceeași strălucire în ochi care ma face sa ma topesc de emoție.
Dau din cap în semn negativ, si il îmbrățișez, el sărutandu-ma  pe frunte
Lewis coboară scările aplaudând încet și apăsat.

-Bravo! Bravo! Acum trebuie sa va suport linguselile?

-tu sa taci!
Spun arătând cu degetul pe el, de parca ar fi un pistol.

-eu doar va felicitam, sa vezi ce fericit va fi tata când va afla avand în vedere ca el aștepta acest moment de 2 ani.

Da, tata mereu credea ca eu cu James vom fi împreună, dar mereu i-am ras în nas iar prostului asta de care m-am îndrăgostit i-am dat una după ceafa.
Stai!...tocmai am spus ca m-am îndrăgostit, poate dar el nu trebuie să știe asta.
Nu, ti se pare doar?
Iar ești aici?
Ca de fiecare data!

Ma ridic de lângă James și ma îndrept spre fratele meu.

-care e problema ta? Ție îți place de Sara iar eu nu comentez atunci tu de ce naiba te bagi?

Tace și se retrage în camera lui.

...

Au trecut deja 3 luni decând suntem împreună, la școală totul merge foarte bine, sunt printre primii din clasa, totul e perfect.
Dar evident cum toate lucrurile bune sunt urmate și de lucruri rele, acea chestie pudrata a pus pata pe James, ma întreb dacă doare dacă din greșeală cazi pe scări...hmmm, o sa o întreb pe ea în curând.

Din perspectiva lui James :

Persoana pe care o iubesc atât de mult, doarme în bratele mele, e atât de dulce, e incredibil cum mi-a dat complet lumea peste cap mai ales cu tigaia aia, am simtit-o până la cel mai mic oscior, nu glumă.
Ma ridic din pat și ma îndrept spre șifonier, în timp ce telefonul meu nu încetează sa sune, unde zicea Olivia ca a pus ciocanul? Mi-e puțin teama sa o întreb ca poate sfârșesc eu cu el dat în cap.

-Da, Matt, vin chiar acum, ajung în 20 de minute!

Închid și trântesc telefonul pe pat.
Ma îmbrac repede și ies din casa.

Ajung în cel puțin 15 minute în fata unui club renumit și intru.
Matt ma aștepta la masa, era cu încă câțiva prieteni de ai sai.

-spune-mi ce e asa urgent de ma chemi în miez de noapte și mai grav mai făcut sa plec de lângă Olivia!

-cum adică?ai uitat?

-Ăaaam... nuuuu, frate, cum sa uit ca varul meu se căsătorește!

-asa ma gândeam și eu! Deci...Maine va fi petrecerea burlacilor, asa ca ar trebui sa ne pregătim.

Începem sa vorbim despre seara de mâine, fiecare detaliu e important.

...

Ajung și eu acasă după 3 ore în care Matt nu m-a lăsat sa plec, eram atât dar atât de aproape sa ii dau una în gura.
Dar Alex se căsătorește peste 2 zile, deci nu am ce comenta.
Merg înapoi în camera și ma reașez lângă Olivia care se pare ca doarme dusa încă, ma asez lângă ea si imi incolacesc  brațele în jurul trupului ei micuț.