Imposibila

23

-Unde crezi ca te grăbești domnișoară?

Îl aud pe fratele meu din spate.

-sa scap de prostiile pe care ai de gând sa mi le spui!
Spun intorcandu-ma.

-sa ști ca ai mari probleme!

-Nu, serios?
Spun încercând să par par mirată punandu-mi până la gură.

-tata e foarte supărat și dezamăgit!

-Ce coincidenta, și eu!
Spun ironic si răsuflu brusc.

-tu? De ce?

-pentru ca nu ai fost și tu cu noi!
Spun zâmbind ironic, si încercând din răsputeri să nu fac ceva ce m-ar duce pe viață lângă Roger.

-Dar vai ce mult ma iubești!

-Nici nu ai idee!
Spun printre dinți atrăgând dinții.

-du-te, tata te așteaptă! Dacă ai nevoie de ceva sunt aici!

-Asta nici tu nu o crezi!

Spun rabufnind nervos,îndreptându-ma spre biroul tatei.

Deschid ușa încet și ma așez pe canapea, tata era întors spre fereastra.

-Ce ai crezut ca faci?

-James credea ca mașină lui poate zbura și...se pare ca nu a putut.
Spun încercând să nu rad.

-asta nu e gluma, Olivia, puteți sa pățești ceva grav.

-după spusele medicului am doar o mana rupta, nimic mai mult, doar rupta.
Arta spre mână mea si zâmbesc.

-Nu mai ai voie sa te vezi cu James!

-mulțumesc! Îmi faci o favoare!
Sar ca arsa si ii prind mama tatălui meu în semn de mulțumire.

-eu vorbesc serios!

-și eu la fel. Acum dacă ma scuzi eu merg în camera mea.

-Bine, ai grija!

Sa am grija? La ce? A...probabil sa nu cumva sa cad din pat sau și mai rău să nu cumva sa îmi rup o unghie căzând din pat.

...

Ies din casa încet fără sa fac prea mult zgomot, am spus ca o plătesc lui James,nu am de gând sa merg prin preajma lui, voi merge în casa lui.

Ajung în fata casei lui, iau cheia pe care o tine ca un tâmpit sub preș și intru.
Încep sa merg tiptil spre camera lui.

-Olivia, mergi tiptil sa nu cumva sa te prindă.

-Ai dreptate mulțume...offf frate.

Am îmbulinat-o, pe buna asta iarăși e acasă? Lăsând la o parte ca nu ar avea unde altundeva sa fie la 4 dimineața.

-iar în casa mea? Dacă îți place atâta de mult sa petreci timp cu mine doar spune-mi și vei locui aici.

-eu? Eu sa locuiesc aici? Cu tine? Pe bune? Ce gluma buna!
Spun dandu-mi ochi peste cap.

-de ce ai venit pisicuța?
Spune apropiindu-se încet de mine ranjind.

-sa admir...Ăaaam....Ăaaam acest perete, spun lipinduma de peretele de lângă mine.

-Ce mincinoasa mica ești, domnișoară Brown.

-învăț de la cei mai buni, domnule ochi vineți dacă mai îmi spui asa vreodată.

Ma îmbrățișează dar ii dau puțintel cu capul în gura, nu-i bai, oricum trebuiau schimbați pe acolo câțiva dinți, măcar l-am ajutat puțin.