Imposibila

5

Mama tremura de frica lângă mine , iar tata o îmbrățișează, Lewis vine lângă mine și ma tine strâns de mana, de parca as vrea sa fug.

Ce cauta aici?...de ce trebuia sa vina chiar acum când mama avea de gând sa îmi spună ceva foarte important?

Se apropie încet se încrunta și urca scările spre camera mătuși mele.

-fără măcar un bună?

Coboară scările și se îndreaptă spre mine, înaintez și eu ca asa ii frumos jumătate de drum el și jumătate de drum eu, corect, nu ?

-cum îți permiți sa îmi vorbești asa?

-Am...de ce nu mi-aș permite?

-pentru ca ești o piticanie pe lângă mine.

-ști cum se zice: "esențele tari se țin în sticluțe mici"

-ar trebui sa îți fie frica de mine!

-a... tu crezi ca îmi inspiri frica?

Spun eu aproape râzând.

-...

-a nu, îmi inspiri mai mult un sentiment pe care il simt la circ, adică nu știu de ce dar vad o asemănare perfecta intre tine și un clovn.
Se încrunta și vrea sa ma lovească dar îl opresc.

-ia-o mai ușor!

Se întoarce brusc și urca din nou pe scări.

Merg și eu în graba și intru în camera mătuși mele.
Unchiul meu e foarte agresiv, mătușa mea la părăsit în urma cu vreo trei ani pentru ca nu a mai suportat toată agresivitatea lui, bine a făcut, dacă nu făcea asta, făceam eu cumva sa îl părăsească pe el câțiva dinți.
Sunt convinsa ca mătuși ii e frica de el sigur a venit sa ii facă rău.

-las-o în pace!

-și dacă nu vreau?

-de ce ai venit aici?

-...

-vrei sa o rănește din nou?

-eu...nu...

-te rog sa nu mai continui...acum o vrei înapoi nu?...da e evident persoana care te-a iubit atât de mult în timp ce tu, ce făceai? Îți băteai joc de ea. Și mai ai curajul sa vi aici? O vrei înapoi nu? Poi îți spun ceva ... e prea târziu, ai pierdut-o.

Chiar am spus eu asta? Nu cred ca am spus un astfel de discurs în viata mea! Surprinzător.
Numai spune nimic se întoarce și iese din camera.

Merg lângă mătușa mea și o îmbrățișez chiar dacă nu o suport nu pot sa o vad asa distrusa.

-Nu mai plânge!

-Nu credeam ca ști sa vorbești atât de...frumos...de motivant...nu știu ,asa ca sa te facă sa îți para rău. Mulțumesc Olivia.

-Acum gata, ai plâns destul, nu merita, hai sa te uiți la film și nu accepta un răspuns negativ.

Îmi zâmbește, nu mia mai zâmbit demult, ce surprinzător, se ridica de pe podea și ieșim din camera.

Am ajuns în sufragerie și mama face ochi mari cat cepele când o vede pe mătușa mea zâmbind, ce bine credeam ca doar eu sunt cea surprinsa.

-te-a rănit?

-Nu a apucat a intervenit fiica ta, sa ști ca ai o fiica minunata , speciala și incredibila.

-îmi vine sa vomit!

Spune Lewis.

-Știu.

Spune mama!

Ne așezăm pe canapea și începe filmul, pana suna soneria uși.
Deci asta deja e bătaie de joc, cine naiba își mai face apariția.

Mătușa mea se ridica si se apropie de ușa.
O deschide și pe fata ei apare un zâmbet "cat China".

Intra un bărbat de vreo 35 de ani și o îmbrățișează pe mătușa mea .

-bună, iubito!

Spune pe un ton calm.

Mătușa mea are un iubit? E capabila sa iubească? Asta e mult prea mult pentru mine , simt ca o sa cedez.
Încep sa zâmbesc când îmi dau seama la ce ma gândesc.

-el este Matt! Logodnicul meu!

Și atunci am început sa rad din răsputeri, văzând ca nimeni numai rade cu mine m-am oprit.

-a, tu vorbești serios?

-Da.

-scuze.

Ma retrag în bucătărie sa îmi iau ceva de băut, defapt ma retrag sa pot rade dar tot aia e.

Mătușa mea, logodnic, asta e o gluma ca dacă e, e una foarte reușită.

Merg înapoi în sufragerie ca sigur o sa creadă ca am fost înghițită de frigider la cat de mult am stat.

Ma reașez pe canapea și ascult atenta discuția dintre părinți mei și mătușa mea, ce gluma buna! Defapt nu ascult cu atenție, nici măcar nu ma prea interesează dar mătușa mea sa aibă un logodnic mi se pare ceva surprinzător având în vedere ...stai puțin!...când la cunoscut ,ea sta doar în casa, asta e ciudat, asta dacă nu cumva a venit și ia cantat serenade.

-de când sunteți împreună?

-de doi ani!

-și de ce nu ne-ai zis?

-pentru ca știam ca vei reacționa asa!

Încerc sa fac fata aceea de îmi pare rău dar cred ca arat mai degrabă constipata ,nu-i bai sigur sa prins ce vreau sa fac.

-scuze acceptate!

Știam eu ca a înțeles.

Merg în camera și încerc sa dorm.

-tot nu vreau sa dormi în patul meu.

Femeia asta e nebuna, ce bine ca mâine plecam.