Imposibila

Capitolul 32

Corpul imi este inundat de oboseala, dar somnul nu e de părere că ar trebui sa ma odihnească, imi sprijin bărbia de pieptul tare și cald a lui James privindu-l in timp ce somnul pare ca il ajunge din urmă ducandu-l într-o lume de basm.
Il ating ușor pe piept și mâna sa imi cuprinde talia, râsul meu umple camera si ma las moale in bratele sale.

-De ce nu dormi?
Vocea mea suna ca un ecou îndepărtat in timp ce mâinile mele ii trasează linii pe pieptul acoperit de materialul fin al cămășii.

-Ești atât de aproape de mine încât mi-e teama ca in cazul in care somnul m-ar cuprinde, in acelasi timp te-ar smulge din brațele mele.
Zâmbesc sincer și distanta dintre noi a devenit aproape inexistentă, respiratia lui calda imi mângâie obrajii și buzele sale roșii sunt mult prea aproape de ale mele.
Isi întoarce fata si buzele mele fac contact cu obrazul lui proaspat ras, o mica ușurare imi cuprinde trupul,parca amintindu-mi ca ceva este teribil de gresit, dar sentimentul de vinovăție dispare brusc cand ii simt buzele moi acoperindu-mi fruntea.
Moleseala pe care o simt imi face pleoapele sa se închidă involuntar și singurul lucru pe care il mai simt inainte ca somnul sa ma duca departe este sărutul scurt pe creștetul capului.

...

Durerea insuportabilă pe care o resimt in zona capului nu le permite pleoapelor sa mai stea închise ascunzandu-mi ochii de lumina zorilor.
Imi ridic ușor capul de pe pieptul cald ce mi-a folosit pe post de perna și privesc ușor în jur,deși somnul a fost atât de placut cum de multi ani nu a mai fost, oboseala imi cuprinde dintr-o dată trupul.
Ma întind pe spate și privesc tavanul lipsit de vreo imperfecțiune, o stare de agitație ma cuprinde și imi asez palmele pe frunte.
Imi întorc privirea spre trupul cald ce mi-a oferit un somn al naibii de linistit si închid ochii ascultand in liniște zgomotul produs de respiratia sa regulată.
Talia imi este cuprinsă de o mână calda, niciodată nu m-am simțit atât de bine în compania lui Dylan.

-Buna dimineata!
Corpul imi este traversat de un fior, sângele imi îngheață in vene și nodul din gât nu ii permite aerului să mai circule pana la plămâni.
Imi ridic privirea și raman împietrită cand zâmbetul lui arogant intra in aria mea vizuală.
Sar ca arsa de lângă el și cuprind pătura între degete acoperindu-mi trupul mult prea dezgolit in preajma lui, pijamalele ce imi îmbracă trupul nu stiu cum au ajuns pe mine, eram atât de beata încât am ajuns in acelasi pat cu James.
Il privesc total terifiata in timp ce el nu se oprește din a-și etala zâmbetul.

-Ce caut eu aici?
Intrebarea, deși rostita cu voce tare, nu are nevoie de un raspuns, nu imi aduc aminte nimic din noaptea trecută, niciun un fir din cele întâmplate nu imi apare in minte.

- Nu s-a întâmplat nimic, nu?
Privirea imi cade imediat pe cearșafurile șifonate ce îmbracă patul într-un materia fin și alb.

-Tu sa imi spui!
Vocea lui umple tăcerea, singura fărâmă de speranța pe care am simțit-o acum câteva secunde parca s-a evaporat, a avut parte de o dispariție zdrobitoare.
Ma asez pe marginea patului și imi asez mâinile în cap.

-James, am nevoie sa stiu, s-a întâmplat ceva noaptea trecută?
Tonul vocii mele pare aspru, patul se lasa sub greutatea sa in timp ce se apropie de mine, incerc sa ma ridic pentru a ma îndepărta de tot de el, dar nu pot pana ce nu stiu ce s-a întâmplat.
Buzele sale fac contact cu pielea spatelui meu dezgolit de tricoul ce imi îmbracă restul trupului, un fior imi traversează corpul și închid ochii pentru a nu-i da satisfacția de a ma vedea afectată de prezența lui.
Dylan se află la doar câțiva metri de mine și eu tocmai ce m-am trezit în patul altui bărbat.

-Cerule! Ce va spune Dylan?
Intrebarea este in totalitate adresată mie însumi.

- Nu părea că te deranja aseară ce va spune el!
Furia imi este alimentată cu fiecare cuvânt rostit de buzele lui.
Fara sa rostesc vreun cuvânt pe care l-aș regreta cu siguranță mai tarziu, părăsesc camera si ma îndrept spre camera in care Sara cel mai probabil doarme.
Picăturile calde de apa imi mângâie trupul dezbracandu-l de atingerile greșite ale lui James, sunt o proasta, băutura m-a dat gata, nu cred ca stiam nici cum ma cheamă darămite să mai stiu ca Dylan e aici și ca mai e și iubitul meu.
Dylan! Cerule! Cum ar trebui să îl mai privesc în ochi după cele întâmplate? Cum ar trebui să îl las sa ma sărute cand tocmai l-am înșelat? Când tocami i-am călcat sentimentele in picioare?
Lacrimile se rostogolesc neîncetat de-a lungul obrajilor mei fierbinți.
De ce imi plâng de milă? Am 22 de ani, ar trebui să înfrunt consecințele create de propriile mele actiuni.
Ma urăsc pentru ce am facut, nu încape îndoială, dar nu pot repara nimic, sunt lucruri pierdute în trecut.
Dylan nu trebuie să afle, chiar dacă nu imi aduc aminte nimic din cele petrecute în urma cu nu mai mult de 10 ore, daca e adevarat ce reiese din cuvintele lui James atunci l-am înșelat, nu sunt cu nimic mai bună ca James, am rănit și am distrus omul la care țin.

Buna!

Am revenit cu un nou capitol, astept parerile voastre sincere și va multumesc mult pentru tot! 😊