Imposibila

Capitolul 17

Nervi mei mai au foarte putin și cedează, am nevoie de răspunsuri chiar acum, dar problema e ca nici macar întrebările nu le am.
O bătaie ușoară in usa ma face sa tresar, genunchii mi se înmoaie și fac doi pași in spate de usa din lemn masiv a camerei mele.

-Deschide usa!
Vocea fratelui meu ma liniștește mai mult decat as fi crezut vreodata ca o va face. Ma arunc practic asupra ușii și de îndată ce o deschid ma napustesc asupra fratelui meu, il trag in camera si inchid usa.

-Poti sa imi spui ce naiba ce se petrece aici?
Nervozitate se citeste cu mare usurinta din vocea sa, o stare de agitație puse stăpânire pe corpul lui, daca e sa ma iau dupa modul în care stă încordat. Pieptul i se ridică prea rapid ca să fie normal, datorită respiratiei agitate și starea de nervi care il încearcă.

-Uite, Lewis, stiu ca ti-am spus că iti voi povesti tot, dar crede-mă că nu o să îți placă nimic din ce o sa auzi, asa ca prefer să te scap de o grija și nu îți voi spune, daca imi promiti ca scapi și tu de o  grija de a mea, care se poate sau nu sa aiba aproape 2 metri și să se afle chiar in curtea din spate.
Zâmbesc forțat și incerc sa arat ca o persoana ce se simte cat de cat bine, deși imi vine sa țip si sa sparg tot ce e in jurul meu.
Gura ii este întredeschisă și se pregătește să spună ceva, dar se încruntă și își închide buzele, ma uit nedumerită la el neînțelegand ce se petrece.
Fără să scoată vreun alt cuvânt, se întoarce pe călcâie și părăsește camera.
După aproximativ cinci minute in care am stat pur si simplu încercând să imi dau seama ce a fost cu reacția fratelui meu, acesta se întoarce cu un prosop in mâna.
Un nod mi se fixează în gât și ma retrag.

-Imi spui si mie ce ai de gând să faci cu prosopul acela?
Prezint un ras fals și incerc sa par total neinteresata.

-Am nevoie de sora mea, nu de un clovn prost machiat de la circ.
Se apropie de mine și imi întinde prosopul,stiu ca dramatizez, e mai mult decat evident, dar chiar nu vreau sa stie de cele întâmplate ,nici eu nu as vrea sa stiu darămite să mai spun și altora.

-Foarte amuzant,ca întotdeauna.
Incerc sa deviez de la subiect, dar nu imi iese, imi apropie prosopul de obraz și șterge machiajul rămas.
Imi mușc buza și imi ridic privirea la el pentru a-i vedea reacția, ochii i se măresc pe masura ce machiajul meu devine inexistent.
Se ridică de lângă mine și face doi pași in spate, o furie incredibilă se poate citi în privirea lui.

-El ti-a facut asta?
O lacrimă se prelinge pe obrazul meu și imi mușc buza.
Dylan apare in camera si se de îndată ce Lewis in vede il lipește de perete. Serios? Chiar acum trebuia sa isi faca si Dylan apatia?

-Nu, Lewis, opreste-te!
Panica este singurul lucru pe care il simt acum, Dylan atârna practic de un perete și este doar vina mea.

-Cum ai îndrăznit să te atingi de ea? Cum ai îndrăznit să te atingi de sora mea?
Imi ignora protestele și continuă să il strângă cu putere, fata lui Dylan se face din ce in ce mai roșie și sunt convinsă că aerul nu ii ajunge în plămâni.

-Lewis, e o confuzie, el nu e iubitul meu.
Strig cat ma tine gura, și Lewis se întoarce spre mine cu o privire încruntată.

-Lewis, ți-l prezint pe prietenul și totodată colegul meu de la universitate, Dylan.
Ma calmez imediat cum picioarele lui Dylan ating din nou podeaua și respir ușurată.

-Am nevoie de explicații, Olivia!
Se așează pe pat si imi face semn sa il urmez.

-Tom a fost iubitul meu, prietenul tău, pe scurt m-a înșelat și după m-a bătut.

-De doua ori, ba chair o data a ajuns la spital.
Vocea lui Dylan se face auzită în încăpere și imi dau cea mai mare palmă mentală posibilă, acum cred ca el o sa fie cel care va ajunge la spital după ce il voi bate cu propriile mâini.
Fata lui Lewis se face mai roșie decat bluza pe care o port.
Se ridică de pe pat si iese ca ars din camera.
Il urmez in spatele meu fiind Dylan, mi-e atât de teama ca ar putea sa isi fac rau, și-ar putea crea probleme doar pentru ca eu nu am putut să ascund mai bine adevărul.
Tom stătea sprijinit de blatul bucătăriei, Lewis se năpustește asupra lui și imediat cum reușește să îl pună la perete se uita cu un dezgust incredibil la el.

-Cum ai putut să o lovești? Hmmm? Cum ai îndrăznit să te atingi pana și de un fir de al surorii mele?
O ușoară mila mi se face pentru el, dar dispare in secunda doi după ce aud ce scoate pe gura.

-Nu stiam ca e sora ta.
Simt o scârbă cum nu credeam ca e posibil omenește, un dezgust fata de persoana care acum o lună imi spunea ca ma iubeste.
Lewis ii lovește nasul și nu e nevoie de medicină sa imi dau seama ca as putea pune pariu ca l-a rupt.
Ii prind brațul fratelui meu in încercarea eșuată de a-l opri, nenorocitul il poate da in judecata pentru vătămare corporală și pentru un om de influență ca fratele meu nu ar fi cel mai bun lucru.
Lewis ma priveste pret de o secunda, și după ce ii mai da un pumn puternic in maxilar ii da drumul, ma prinde de încheietura și ma trage după el in sufragerie.

-De ce nu mi-ai spus?

-Nu voiam să te încarc cu probleme mele.
Ma joc cu tivul tricoului încercând să îi evit privirea.

-Sunt fratele tau, la naiba, nu există problema ta, există problema noastră pe care o rezolvăm impreuna.
Ma strânge puternic in brate si imi sărută creștetul capului.

-Trebuie să mergem la poliție!
Il îndepărtez imediat și imi strâng brațele in jurul trupul meu îmbrăcat de un tricou și pantaloni de trening prea subtiri pentru temperatura acestei luni.

-Ai înnebunit complet! Doar atât mai trebuie, o poza cu mine pe prima pagina a ziarului cu titlul scris cu litere de tipar colorate ca sa iti sara și mai bine in ochi : " Olivia Smith, înșelată și bătută de fostul iubit"
Vocea mea emana revolta și nici macar nu ma mai străduiesc să imi ascund nervii.

...

Buna!

Astept păreri despre capitol, sper ca v-a placut 😊