Nu peste mult timp este vacanta de iarna, la liceu totul merge bine, adica... da.
Ma gândesc cum sa fac ceva sa nu plec cu...pai s-o spunem drept chiar nu vreau sa merg nicăieri cu James, dar asta e, nu am ce sa fac.
Cobor scările și ies din casa și...spre 'surprinderea' mea era James acolo jucându-se cu un câine, săracul...câine.
-uite ce pisicuța drăguța!
spune James zâmbind și făcându-mi cu mana.
-Ăaaam...James ala e un câine.
Spun eu încercând al naibii de tare sa nu rad.
-de ce spui asta?
Întreabă el cu o sprânceană ridicata
-pentru ca latră.
Se uita mai atent la el și după ce se mai joaca puțin se ridica și imediat sărută asfaltul, cred ca a ocolit câteva gropi pana a ajuns aici la cat de beat e.
-Ai băut?
-doar putin.
Sigur...hai sa zicem, la cat de puțin a băut a încurcat un câine cu o pisica, da clar o băut doar puțin.
-hai in casa, tâmpitule!
-tu nu ai...dreptul sa îmi spui: tâmpitule.
Spune aratand cu degetul spre mine.
-Dar cine are?
-doar pisicuța mea are voie .
-și cine e pisicuța ta?
-Olivia!
Ce ziceam ,a băut atât de puțin încât nici dacă sunt în fata lui nu ma vede aveam dreptate când ziceam ca are nevoie de un oftalmolog.
-pe ea o iubesc.
Continua el.
-serios numai spune Romeo!
-cine ești tu?
Spune deodată uitându-se cu un ochi la mine,ii mai lipseste cârligul și pirat îl fac.
-persoana care te va ajuta sa mergi acasă.
Defapt nu am de gând sa merg cu el...sa îl târăsc mai bine spus, pana acasă, asa ca...se pare ca va dormi pe canapea.
Îl trag în casa și îl trântesc pe canapea, Lewis vine din bucătărie și se uita ciudat la mine.
-ce-i ?nu ai mai văzut un om?
-Îl ajuți?
-Nu, ti se pare doar.
Astea fiind spuse, dupa ce arunc o patura pe el si ii dau cu o perna in cap ies din casa pentru a alerga.
...
După ce Sara mi s-a alăturat am alergat pana în parcul de lângă liceu.
Iar acum stam pe o banca așteptând pe cineva sa ne ducă acasă.
-deci...având în vedere ca nu vom ajunge curând acasă hai sa vedem ce putem face.
Sparge Sara tăcerea.
-încep eu se pare. De abia aștept excursia.
Continua ea.
O fi ea prietena mea cea mai buna, dar dacă as avea acum un ciocan îl las da puțintel în cap.
-pe cine avem noi aici?
Aud o voce cunoscuta în spatele meu, ma întorc și era unchiul tâmpit al tampitului.
-nicăieri nu scap de tine?
-Nu. La cat ești de prostuta și micuța normal ca nu ști cum sa ma eviți.
CITEȘTI
Imposibila
عاطفيةImposibilul se împarte de cele mai multe ori în posibilități, iar daca nu se împarte de bunăvoie, avem obligația să o împărțim noi. Încercarea neîncetată de a tine suferinta la distanță de cei din jur o caracterizeaza cel mai bine pe O...
