28

375 26 5
                                    

Capul meu mai are puțin și face boom.
Ma ridic cu greu din pat și merg sa îmi fac rutina de dimineață, cobor scările cu nelipsitele mele piruete și ajung în bucătărie.

James stătea și se uita la mine zâmbind.

-Ce e cu dispoziția asta magnifica?

-mai ști ce ai spus aseară?

Normal ca nu, eram asa de beata, abia am găsit drumul spre casa și asta ma întreabă dacă știu ce am spus.

-normal ca da, ma crezi proasta?

-atunci ști și ca mi-ai spus ca ma iubești!

Poftim?! Sigur s-a lovit la cap, cum sa spun eu asa ceva?

-Ăaaam...nu era vorba de tine.

Spun balbaind-u-ma.

Ma trântește de perete si se benocleaza la mine.

-și eu te iubesc, pisicuț-o!

-eu te-aș iubi mai mult dacă ai atârna de o creanga alături de minunatul meu frate.

Ma întorc furioasa și înainte sa ies din bucătărie ii lipesc o palma, cum sa ma trântească asa în perete? tâmpit.
Merg în camera mea și ma arunc în pat, încep sa tip în perna pentru ca dacă as tipa în fata lui, sigur as ajunge pana la urma la politie.
Oare ce se întâmplă dacă ii dai în cap unui om? Nu te poate închide dacă pare un accident, nu?
Hmmm...nu știu, o sa încerc.

...

Îmi deschid ochi încet, oare a fost totul doar un vis?

-și eu te iubesc, pisicuț-o!

Spune James intrând în camera mea.
Sigur nu a fost un vis, nu am eu norocul asta.

-offf ...

-Ce e pisicuț-o?

-Mie frica!

-de ce?

Întreabă el confuz.

-ca intru la închisoare dacă te omor.

Face ochi mari cat cepele și iese din camera trântind ușa dupa el, ce ușor a fost! Prea ușor! Ce pune la cale?

...

Cobor după câteva ore din camera, nu coboram dar stomacul meu a început sa cânte.
Intru în bucătărie și prima oprire e frigiderul, e atât de liniște, vai ce bine e! Stai...cum e atât de multa liniște? Unde e fratele meu și James?

Merg in camera lui Lewis dar nu e, merg în curte și o găsesc doar pe Sara.

-unde a dispărut toată lumea?

-băieți au zis ca merg la agățat!

-Ce sa agate ,ma? Rufele?

Sa agate deci...las' ca îl agat eu, pana se satura.
Gata, Olivia! Stop!

-ești geloasa?

Da, normal, pentru ca nu pot sa filmez cum se face de ras.

-Nu.

-Olivia!

-asa ma cheamă de o vreme!

-spune!

-Ce?

-ești incredibila!

-Știu.

O iau de mana pe Sara și ne îndreptăm spre...stația de autobuz, spre apărarea mea nu am încă vârstă necesara pentru a avea mașină.

ImposibilaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum