Imposibila

Capitolul 49

O scânteie pare ca aprinde focul ce întreține bataile haotice ale inimii mele, înghit in sec si incerc sa gasesc o fărâmă de ratiune sperând ca mai exista asa ceva, desi ma indoiesc.
Buzele noastre sunt despărțite de un spatiu aproape inexistent, respir sacadat si incerc sa imi  gasesc echilibrul asezandu-mi mainile pe peretele din spatele meu.
O urma de ratiune reuseste cu succes sa alunge vocea inimii si asezandu-mi pumnii încleștati pe pieptul lui acoperit de materialul gri al tricolui pe care a ales sa il poarte, ce se ridică într-un mod mult prea haotic pentru a putea fi considerat sanatos, il imping usor si fac suficient loc pentru a-mi infasura manile in jurul propriului corp, aparandu-l parca de posibilele lui atingeri.

-Nu ma ascund, James, nu vreau nimic din ce s-ar fi putut intampla adineori.
Cuvintele ce imi parasesc cu o oarecare greutate buzele suna mai mult ca niste șoapte îndepărtate ce nu sunt sigure, daca e bine sau nu sa fie auzite.

-Minti!
Ridic privirea spre el de indata ce singurul cuvant rostit de el mi-a provocat repulsie, vena de pe gatul sau se umfla usor, iar inima parca ii sare peste o bataie.

-De fapt, nu, nu mint, poate asta e cel mai sincer lucru pe care ti l-am spus vreodata.
Mijesc ochii si cu toata hotărârea si curajul pe care l-am prins adineori il privesc in ochi.

-Si acel "te iubesc"? A fost o minciună?
Respiratia mi se taie brusc, picioarele mi se inmoaie si privirea mi se intetoseaza usor, imagini, cuvinte, atingeri imi reapar in minte ca un val nemilos la care nu pot face fata, corpul începe să-mi tremure, dar nu renunt, inclestez dintii si il privesc exact ca si cum cuvintele pe care tocmai ce buzele sale le-au rostit nu m-au afecat absolut deloc.

-Acel "te iubesc", James? Și-a pierdut întreaga valoare, la fel ca tine cand am deschis laptopul si am vazut video-ul ala nenorocit.
Strang din dinti pentru a nu permite lacrimilor sa imi inunde ochii si sa se scurga ușor in jos pe obrajii mei.
Imi pastrez echilibrul si reusesc sa ma strecor pe langa el, dar imi prinde brațul, imi întorc privirea si un val de nesiguranta ma izbește din plin, loveste cu pumnul in perete si ma priveste intr-un mod pe care nu mi-l pot explica.

-Olivia...
Inima imi bubuie din nou in piept,imi las capul in jos si privesc podeaua baii acoperită de micul covoras maroniu.

-Nu, James, nu am nevoie de scuzele tale, nu valorează nimic pentru mine.
Imi smucesc bratul din stransoarea sa si apas clanta ce pare ca nu îmi permite sa deschid usa, o fortez usor, dar nu se deschide pentru a dezvalui micul hol.
Bat cu pumnii in usa, dar nu pare ca ar avea de gand sa se deschida prea curand.
Țipătul meu umple linistea, dar nu pare auzit de nimeni pentru ca au trecut cinci minute si cu tot cu tipatul meu sunt tot blocată aici cu el.
Mi-e frica sa ma întorc, sa ii vad privirea acidă ce imi arde pielea până la oase, ma las in jos cu fata la usa si ma asez pe covorul mic ce da un aspect drăguț baii.
Respiratia ii este la fel de neregulata ca a mea, aud cum pumnul lui loveste peretele din cand in cand, așteptând parca sa se simtă bine, desi peretele sigur nu ii va oferi aceasta satisfactie.

-Trebuie sa vorbim!
Hotărârea din tonul vocii sale ma face sa tresar si sa imi întorc chipul spre al lui.
Ochii lui ma atintesc imediat si nu reusesc sa ascund curiozitatea.

-Nu cred ca mai e ceva de spus, tot ce era, a fost spus avum multa vreme.
Mimez un zambet fals si imi asez mâinile in poala, sprijinindu-mi capul de usa.

-De fapt doar tu ai vorbit, ce trebuia eu sa spun nu ai ascultat niciodata.
Furia se resimte cu, din ce in ce, mai mare usurinta in tonul vocii sale.

-Nu am vrut si nici nu vreau sa aud scuze penibile care numai au nicio însemnătate.
Zic total dezinteresată de subiectul acestei conversatii.

-Nu sunt scuze, e adevărul.
Spune hotarat si simt cum furia mi-a intrat in sânge si o resimt până la oase.

-Adevarul e ca m-ai înșelat, asta e purul adevar, ca ai fost beat, ca ai crezut ca sunt eu, sunt doar banale idei secundare, m-ai înșelat in cel mai josnic mod posibil,ai călcat in picioare sentimentele omului care te-a iubit enorm odata, ăsta-i adevărul, James.
Furia imi clocoteste in vene si ochii mei trimit săgeți ascutite spre el.
Privirea lui hotărâtă de acum o secunda, e pierdută, gândurile ii sunt departe, mult prea departe de aici, amintirile il invadează, stiu, simt asta, simt cum durerea incepe sa își faca loc in inima lui, durere ce a incercat sa fie eclipsata de indiferență, fara eficienta bineînțeles, am simtit aceasta durere, cu timpul dispare, cel putin asta sper, eu inca o resimt,fiecare atingere a lui e periculoasă pentru inima mea, apropierea dintre noi o slăbește din ce in ce mai tare.

-A mintit ca e insarcinta, a vrut doar sa ne despartă!
Privirile ni se întâlnesc si incerc sa evit sa ii arat surprinderea care mi-a invadat chipul.

-A reusit.
Raspund întrebării sale nerostite, incerc sa eclipsez intr-o oarecare măsură surprinderea, dar nu cred ca asa ceva e posibil.

-Am facut testul toxicologic de indata ce ai plecat, am avut ceva amestecat in băutură.
Parca toate cuvintele ce ii părăsesc buzele sunt lovite de scutul meu de indiferență ce in ultima perioada ma protejează de suferință.

-Cine te-a pus sa bei?
Nu reusesc sa imi reprim dorinta arzătoare de ai arunca in fata furia pe care tocmai mi-a provocat-o.
Cheia se învârte in broasca si tresar brusc văzând cum usa il lasa la vedere pe Dylan, il cuprind  in brațe, oferindu-i oarecum un mulțumesc pentru ca m-a scapat, intrebarile lui James redeschid răni mult prea adânci ce nu s-au vindecat inca, iar acum sângereaza mai tare ca niciodata.
Mâinile ii coboară pe talia mea si o stare de disconfort imi incearca trupul, ma îndepărtez ușor, neparand evident cat de ciudat reacționez in prezența băiatului, in ale carui brate acum cateva zile ma simteam in siguranță, a cărui îmbrățișare alunga orice nesiguranta.
Trec usor pe langa el si ajunsă in dormitorul meu, las ușa sa se tranteasca izolandu-ma între cei patru pereti ai camerei unde tăcerea e singurului zgomot ce-mi permite sa aud haosul din propria minte, ma asez in mijlocul patului si imi strang puternic genunchii la piept, ce urmează?

Buna!

Nu stiu daca la aceasta continuare a situației din capitolul precedent v-ați asteptat, dar sper ca va place.
Va multumesc enorm pentru tot si aștept parerile voastre!😍😊