The Bringer of Disaster- Last Chance

71. Prea departe de mine

Undeva la marginea unei râu pe nume Chaos..

Dintr-un salt simplu ajunse direct în mijlocul râului. Înota în stil bărbătește, cu brațele în fața capului și se îndreptă cât putea de repede înspre Atrux care abia se mai ținea de marginea unei pietre umezite. Nici măcar nu știa să țipe, darămite să înoate, se gândise Bennji. Atrux îl privi confuz, neînțelegând cum s-au petrecut atât de repede atâtea lucruri și ce însemnau fiecare dintre ele. Bennji îl îndemnase să își sprijine brațul liber de gâtul lui și mai apoi să se desprindă cu cealaltă mână, și să îl țină strâns de jur-împrejurul gâtului. Atrux făcuse întocmai, însă din cauza faptului că apa era extrem de alunecoasă, fusese la un milimetru de a cădea direct în mijlocul curenților nervoși, care l-ar fi purtat cine știe unde.

Bennji îl aduse înot până la mal, după care amândoi respiraseră greu și apăsat, Bennji din cauza epuizării de a căra încă un corp în afară de greutatea lui proprie, iar Atrux din cauza unei spaime amestecată cu confuzie și groază.

-Suntem muritori! Spuse Bennji simplu, pe același ton neutru obișnuit, în timp ce își storcea în pumni tricoul pe care îl dăduse jos adineaori. Pectorali pronunțați erau străbătuți de o rază strălucitoare ce sărea direct din apele unduioasele, pe pieptul său.

Atrux nu spuse nimic la auzirea acestor vorbe. Fusese atât de obișnuit cu viața sa lungă și.. monotonă și.. nemuritoare, încât acest cuvânt "muritor" îl puse drastic pe gânduri. Se gândise că ar putea să moară în orice clipă, deoarece nu are nici cel mai mic habar pământesc despre ce ar trebui să facă sau să nu facă aici. 

-Știu că îți e greu.. să te obișnuiești. Mai ales că îți aduci aminte de tot ce ai fost până acum și de toată strălucirea pe care ai oferit-o universului de atâtea eternități. spuse în timp ce își dădea rapid pantalonii jos ca să îi stoarcă și pe ei, după care să îi lase la uscat împreună cu tricoul pe care îl lăsase întins pe o piatră. Noroc că a apucat să își scoată hanoracul înainte să sară ca să nu îi fi îngreunat și mai tare înotul. Atrux era uimit de naturalețea cu care făcea toate aceste lucruri.

-Dar trebuie să gândești ca un om acum. Continuă el. Acum ești un om în toată firea și ți se poate întâmpla orice, oricând. Trebuie să știi să te lupți, să te ferești, să fugi sau să ripostezi. Trebuie să te comporți ca un adult responsabil!

Atrux îl privi tăcut, înțelegând că greșise. Poate că înainte să o poată cunoaște pe Astrid va trebui să afle niște lucruri.. umane, și singurul care era acum dispus să îl învețe era.. Bennji. Hotărî să nu îi spună nimic legat de Betelgeuse și încet încet realizase de ce oamenii nu își spun chiar.. totul.

După o masă copioasă cu somon și cartofi prăjiți în ulei de floarea-soarelui, Bennji hotărâse să îl antreneze pe Atrux la trasul cu arma. Monika nu spuse nimic în legătură cu asta și îl lăsă pe Bennji să facă ce consideră el de cuviință. Se duseră amândoi în spatele casei, după ce vremea arătă o îmbunătățire pozitivă, iar Bennji îi arătă unde sunt așezați în formă de V șapte baloți de fân, pe care va trebui să îi împuște. Bennji i-a spus să își imagineze că sunt oameni răi, însă Atrux se înfiorase la simplul gând că ar fi nevoit vreodată să împuște un om, iar cuvântul "rău" atașat, nu îi ajuta prea mult conștiința și înfiorarea. Bennji îi întinse un Glock, după ce căutase cu mare atenție într-o ascunzătoare improvizată din paie, care se afla la baza casei lor, și îi explicase pas cu pas, cum trebuie să o țină în mână, unde trebuie să se uite, să apese și ce să nu facă. De exemplu să nu se uite în țeava armei și mai apoi să apese pe trăgaci. (Se gândise că și aceste explicații ar fi folositoare). 

Atrux își aranjă în mâini Glock-ul exact cum îi explică Bennji, după care închise un ochi și își focaliză irisul direct înspre balotul din mijloc. Se strădui să nu îi tremure mâinile pentru ca ținta să rămână în același loc și apăsă forțat. Glonțul lovi exact mijlocul de sus al balotului, care la analogia făcută de Bennji, ar fi fruntea omului "rău". Bennji rămase surprins, deoarece nu îi făcuse nici o demonstrație corectă, doar îi explicase ce trebuie să facă, și înțelese că poate e mult mai ușor decât ar fi crezut, să lucreze cu el.