The Bringer of Disaster- Last Chance

72. Parola aleasă în tăcerea dintre noi

Mi-am luat o bluză de trening roz și m-am înfășurat în pătura pufoasă de pe canapea. Am luat o foaie de hârtie și un pix în timp ce încercam să pun toate cele întâmplate cap la cap și să-mi fac un plan de evadare. Dar liniștea mea, în timp ce sorbeam din ceașca de cafea cu lapte adusă de Renatus, fusese întreruptă de un zgomot puternic venit dinspre ușă, în urma căruia aceasta se deschise forțat. Rami nici nu se obosise să bată la ușă.

-Ce ai de gând să faci, imbecilule? Sar eu iute în picioare în timp ce mă acopeream cu pătura, ca și cum nu aș fi purtat pantaloni. Dacă eram dezbrăcată, Ramires?!

Rami se roși brusc și își încordă iute umerii, brațele și mâinile, părând foarte debusolat. După aceea se gândise să își pună mâna la ochi și să se întoarcă cu spatele.

-Iartă-mă, iartă-mă!

-Oricum e prea târziu să te întorci acum. M-ai fi prins direct în fundul gol la cum ai intrat!

-Iartă-mă, As! spuse acesta extrem de agitat, așezându-se în genunchi în fața mea. Avea cearcăne pronunțate și aproape vineții. Părea extrem de obosit. 

-Situația a ieșit de sub control! continuă el. Alessio a elaborat un plan bine întemeiat însă din păcate Bennji s-a evaporat! Nu e de găsit nicăieri!

-Așa și? Îl privesc eu de sus, extrem de confuză, cu mâinile în șolduri.

-Avem nevoie de tine. Trebuie să vii numaidecât! spuse el mieros și obosit, ridicându-se în picioare dar stând cocoșat ca să poată ajunge aproape până la nivelul meu. 

-Și ce pot să fac eu? l-am întrebat însă mi-am dat seama că orgoliul meu nu avea loc în momentele acestea. Era calea mea spre eliberare.

-Vino! Alessio a planificat totul și vrea să vorbească cu tine!

M-am încălțat repede cu adidașii albi care se aflau la colțul ușii și am zbughit-o împreună cu Rami afară din cameră, pe holul din casa mea. Am aruncat o privire rapidă ca să observ că totul era întors cu susul în jos de parcă războiul avusese deja loc în casa mea.

-Alessio va trebui să facă curat!

Spun eu iritată în timp ce Ramires nu spusese nimic. Mă privi pe furiș, cu o oarecare reținere, părând totodată foarte îngrijorat.

Mă conduse în spatele curții mele, unde se afla grădina care odinioară avusese trandafiri de toate soiurile, narcise, liliac, orhidee în toate culorile, magnolii, astilbe, gladiole, alyssum, gazania, clematis și o grămadă de soiuri care-mi încântau de fiecare dată privirea cu nuanțele lor intense, precum și mirosul cu parfumul proaspăt. Dar astăzi grădina se transformase într-un câmp neîngrijit și vestejit, unde buruienile și o familie de cârtițe își făceau de cap. M-am întristat puțin la vederea acestui peisaj sălbatic însă Rami mă atinse pe umăr cu finețe și mă conduse și mai în spate, unde era amplasat un cort de culoare albă, sprijinit în piloni, și cu o perdea arămie în loc de intrare. La o primă privire, ar fi părut mai degrabă un cort de nuntă. Alessio îmi furase cortul din pod și-l instalase pentru socotelile sale cu Bennji. Trebuia să plătească și pentru cort!

-Vino! Îmi arătă Ramires intrarea care era oricum destul de evidentă, făcându-mi semn ca să intru înaintea lui. Mă enervau până peste cap gesturile sale rafinate ținând cont de câte mi-a făcut până la momentul actual. 

Intrarea era simplă, însă cortul era mai imens decât părea din exterior. În mijloc era amplasată o masă rotundă, de tablă, pe care erau aranjate o grămadă de hârtii, de hărți, însemnări, creioane și carioci, un liniar, câțiva magneți și un pistol. Alessio se afla acolo împreună cu Renatus și Gisella, în timp ce părea să calculeze ceva extrem de important. Pe marginile cortului erau amplasate câteva etajere înalte, cu sertare, pe care erau așezate niște pistoale, două revolvere, un Glock,  un calibru, un PK și gloanțe pentru fiecare dintre ele. Lângă acestea se aflau trei bombe și un detonator. În partea opusă părea să se afle un sac umplut cu materiale solide care avea cinci găuri provocate de gloanțe. Era clar că Alessio exersase tragerea cu arma cu ajutoarele lui.