Era seară și lumină în același timp. Cerul era fascinant de luminos, pe când Stelele își croiau strălucirea vie printre licăririle razelor solare ce se pierdeau ușor în zare. Nu mai eram sigură dacă iubeam Stelele. Îmi amintesc și acum momentele în care am privit Stelele împreună cu Bennji și ne-am gândit la visuri îndepărtate. Îmi amintesc cum Stelele m-au făcut să-l iubesc pe el, cum prezența lor ne-a dat un scop aproape în fiecare seară, pentru a ne întâlni și a împărtăși cele mai aprige porniri și dorințe. Ele au fost de atâta timp mijlocul perfect prin care noi comunicam și ne transmiteam franjuri de speranță, în timp ce el a fost de atâta timp salvatorul Stelelor și distrugătorul Pământului. Distrugătorul meu.
Mi-am lăsat pe spate scaunul șoferului, în timp ce, cu mâinile sub cap, priveam franchețea deosebită a Stelelor. În același timp devenisem curioasă de cum arată o Stea umanizată pe Pământul acesta nemilos.
Mi-am pregătit pistolul la cureaua de la talie, în timp ce am văzut cum se aprinde o lumină în căsuța anostă și ciudată. Pe fereastra fără perdele de data aceasta, am putut zări două siluete care păreau că se iau la harță. Erau a unei femei și a unui bărbat. Am presupus că femeia era Monika, în timp ce a doua siluetă îi aparținea lui Atrux. Ea și-a îndreptat privirea înspre mașină, auzind motorul, și recunoscând mașina probabil, a ieșit agale pe ușă. S-a apropiat de portieră, și fără să vadă aproape nimic din cauza întunericului, a spus:
-Ai ajuns și tu într-un final, bipolarule! Ai rezolvat ceva cu gagicuța ta?
-Ce trebuia să rezolve? am deschis ușor portiera mașinii, și după ce becul de deasupra mea s-a aprins, Monika a încremenit. I-am aruncat un zâmbet încrezut.
-Pff! și-a dat ea ochii peste cap. Ce cauți aici? Ai aderat atât de repede asupra mașinii scumpe a lui Desartes? Profitoare-o!
-El mi-a dat-o de bunăvoie ca să vin până aici! m-am ridicat eu din mașină și am cuprins-o aprinzător cu privirea. Ce-ai să faci? Ai să mă bați din nou?
-N-ar fi o idee rea!
-Zice cea care își duce traiul într-o văgăună uitată de lume!
-Măcar nu sunt o prințesă cu bucle roz uitată de lume! a contracarat ea, după care s-a dat un pas înapoi, părând că analizează ceva în mintea ei îngustă. În fine, de ce te-a trimis Bennji aici? a spus ea pe un ton mai puțin pițigăiat, părând dintr-o dată mai puțin intrigată de prezența mea.
-Am venit pentru Atrux.
-Ahîm, a dat ea din cap mulțumită, de parcă ar știi cu exactitate motivul real pentru care am venit. E la marginea râului Chaos, a spus arătându-mi înspre partea opusă a casei. Poți merge cu mașina.
-Râul Chaos trece pe aici? m-am oprit eu pentru câteva secunde. Trece și prin spatele casei mele.
-Da, da, așa e, nu-ți mai da atâtea aere de importanță!
Să fie oare o coincidență?
-Cu cine erai în casă atunci?
-Poftim?! se impacientă ea.
-Dacă Atrux e la râu, cu cine erai în casă?
-Cu nimeni. Ce vorbești?!
-Era un bărbat. L-am văzut.
-L-ai văzut??!! se agită ea dintr-o dată, în timp ce am văzut clar cum i se răsfrânge transpirația pe chip. E..ămm.. iubitul meu. Da, iubitul meu, ăămm.. aa.. aam...Amadeus!
-Amadeus?! am strâmbat eu din dinți. E nume de cal!
-Valea!
CITEȘTI
The Bringer of Disaster- Last Chance
Romance❗❗ În curând în stoc❗❗ Vol. 2 după "Prințesă de cartier" Dezastru. Te încolțește, îți evaporă judecata, te prinde, te stoarce și te.. Dar Astrid ar fi putut preveni întotdeauna acest dezastru care poartă numele de Bennjamin Desartes. Dar știți, nu a...
