The Bringer of Disaster- Last Chance

88. La doar o iluzie distanță

Ne-am fixat centurile de siguranță, după care am accelerat iute din locul acela morbid, plin de cenușă și multă ură. Eram extrem de obosită și simțeam că cearcănele o să-mi ajungă imediat până la buze. Atrux continua să mă privească strident, fără să fie nici măcar o clipă curios de cum se conduce o mașină, sau de drumul pavat cu gropi pe care am pornit.

-Mie nu-mi stă nici cum cureaua asta! spuse el liniștit, de parcă ar fi un detectiv ce tocmai se confruntă cu un mister de neelucidat. Mi-a stârnit un zâmbet cald. 

-Stai să te ajut! m-am întins eu și i-am legat centura cu o mână. El îmi luase iute mâna în a lui și își lăsă capul ușor pe ea, de parcă ar fi cea mai sigură pernă din lume. 

-Norocul tău că pot conduce și așa! am spus eu în timp ce am observat că și el căsca de oboseală. Trebuie să ne oprim undeva să dormim. 

                                                                             ***

Am lăsat scaunele pe spate, am încuiat mașina pentru siguranță, după care, stând atât de comod pe spate, am privit prin trapa mașinii stelele strălucitoare de deasupra noastră. Crengi de copaci verzui se amestecau printre lucirea Stelelor, în timp ce sunete de păsări și de animale, contopeau întregul peisaj într-o lume feerică, de basm. Îmi era teamă să-mi amintesc de Bennji și de tot ce presupuneau Stelele în legătură cu el, de fiecare dată când le priveam. Și încercam, de asemenea, să înțeleg că cea mai bună parte care mi s-ar fi putut întâmpla vreodată, a fost mereu acolo sus și m-a privit, de fiecare dată când am trecut prin toate flăcările Pământului, iar acum era chiar în dreapta și dormea.

-Nu reușești să adormi? își mijise el ochii, încercând să mă caute cu privirea. Vocea îi era joasă și caldă.

-Nu prea! spun eu zâmbind. Nu pot să cred că tu ai fost o Stea și că m-ai privit în tot acel timp. Mi-e rușine la câte am făcut..

El se ridică mai sus pe scaun, și după ce își căută cu atenție cuvintele în mintea sa stelar-umană, spuse:

-Am privit oamenii de milenii și te-am privit pe tine de două veacuri himerice, însă adevărul e că nu aveam nici o idee stelară despre ce înseamnă să fii om. Nu înțelegeam aproape nimic din ceea ce se petrecea aici jos și nici acum nu înțeleg pe deplin. Însă fiind atât de aproape de tine, mi-am dat seama că e mai mirific decât am putut vreodată să-mi închipui! Și nu mi-e teamă, Astrid! Nu mi-e teamă să simt nici durere, nici frică, nici ură, și nici iubire. Pentru că îmi dau seama, cu fiecare zi ce trece, cât de uman mă fac toate astea și că dacă nu ar exista, nu aș avea privilegiul să iubesc atât de mult dragostea și apropierea dintre noi.

Nici nu mai înțelegeam unde s-a pierdut granița dintre naivitate și bunătate.

Înainte să formulez niște cuvinte, Atrux m-a întrerupt:

-Tu mi-ai dat privilegiul unui sărut, unei atingeri, unei îmbrățișări, pentru că oricum, uitându-mă în urma trecutului meu interstelar, realizez acum că dragostea, sentimentul acelor franjuri de stele pe sub piele, le-am simțit dintotdeauna pentru tine. Și că nu e nevoie de o inimă în forma ei concretă ca să iubești. Cred că Soarta s-a jucat mult cu noi de-a lungul anilor lumină, în legătură cu chestiunea asta. Știi de ce? Pentru că ne-a făcut să credem doar în lucruri care se văd cu ochiul liber, însă ceea ce am învățat eu în spațiul infinit al cosmosului, au fost depărtările, iar ele mi-au arătat că nu e nevoie să ating acel ceva ca să îl pot iubi la nebunie.

-"La nebunie", cât de uman sună! am spus eu zâmbind, intrigată de acest discurs frumos.

-La nebunie! spuse el încă o dată, după care buzele sale rozalii au sfârșit într-un sărut lung și anevoios cu ale mele.

-"Nu ai nevoie de o inimă ca să poți iubi", am repetat eu în șoaptă, întrerupând sărutul melodios și fierbinte. "Dragostea și ura sunt foarte asemănătoare, Rozalio!", am analizat toate aceste lucruri în mintea mea, în timp ce am scos din torpedoul mașinii iluzia cu tabloul cu dragostea și ura, primită de la tatăl meu.

-Atrux, cred că am înțeles unde se află Inima mea și de ce nu i-a reușit lui Bennji planul! Pregătește-te, pornim la drum!

"Dragostea care se poate preschimba în ură, e de fapt o ură care se ignora ca atare. Dacă urâm ceea ce am iubit cândva, înseamnă că n-am iubit niciodată."