31. Oamenii nu se schimbă niciodată

11 2 2
                                    

Îmi plac jocurile. Poți să râzi, să te distrezi, să provoci oamenii să facă ceva ce sigur nu ai avea curaj să le spui în timpul unei conversații normale. Poți glumi, minți, răbufni, ascunde, dar niciodată nu poți ieși din joc până acesta nu se sfârșește. 

Cu fiecare săgeată aruncată sfidam întreaga lege a gravitației și fără să îmi dau seama, chiar și a atracției. Simțeam un tremur greoi în pașii mei, în vocea mea, acel tremur îmi cutremura cu atâta splendoare fiecare venă a trupului meu. Mușchiul meu cardiac pulsa de parcă se grăbea să ajungă undeva fără nici o destinație precisă. Jocul ăsta devenea atât de plictisitor, nu am mai jucat demult dartz pentru că de fiecare dată nimeream cu atâta precizie centrul și mai apoi câștigam. Dar de data aceasta, ceva se schimbase. Nu înțelegeam unde țintisem. Și nu înțelegeam, de altfel, cum ajunsesem atât de repede la barul de peste drum de casa mea.

-Știi ce merge cu jocul de Dartz?! O bere! Își făcuse intrarea (deloc subtilă), tipul de la înmormântare care, din câte îmi aminteam, era unul din frații nătărăi ai lui Bennji.

Aștepta un răspuns dar eu m-am prefăcut că nu aud nimic, iar chelnerița de la Crunch All Of Them, barul de vizavi de casa mea, îi aruncă zâmbete pe furiș și îl îndemnă să mai încerce. Eu mă focusam asupra jocului, dar toate săgețile loveau mai degrabă pereții decât ținta.

-Cenușăreaso, nu știi să arunci deloc! Lasă-mă să te învăț!

-Cenușăreaso?! Nu mai reușeam eu să mă abțin. Dar ce, crezi că am venit la bal să îmi găsesc prințul?! Și ești fix tu acela!

-Cuvintele tale sunt mai exacte decât ținta ta la Dartz! Zâmbi el luciferic, iar zâmbetul ăla pătrunse până în tabla de joc.

-Ce am râs!! Devin eu iritată de comportamentul său băgăcios. Dacă vrei să știi, sunt campioană mondială la Dartz!

-Nu se vede. Continuă el să zâmbească. La frumusețe da, dar la Dartz în niciun caz!

Nici nu puteam să mă enervez mai tare pe el. Era doar un străin egocentric ce se plictisise de propria lui persoană. Și totuși, îmi mintea mea mi se repeta același și același lucru.

Și când eram la o secundă să nimeresc centrul, mintea mea angoasată țintise exact acele cuvinte înflăcărate, misterioase și reci: "Îți promit că dacă o să am ocazia să găsesc într-o zi libertatea, o să-ți dezvălui și ție secretul și o să vezi, As, că nu o să mai vrei niciodată să te întorci la viața de acum."

-Cam departe de țintă! Mă luase el la mișto, dar în același timp făcea tot posibilul să se apropie de mine.

-Așa-i?! Rămân eu uimită și confuză în același timp. Nu știu cum am putut nimeri atât de prost!

El mă privi destul de serios de data asta și la un moment dat spuse:

-Poate e distanța prea mare. Încearcă să te apropii.

-Să mă apropii?! Răbufnesc eu. Am fost mai aproape decât ar fi trebuit!! Ba chiar mi-a cerut să petrecem timp împreună în schimbul unui pont!

-Hm? m-a privit el confuz. Dartz-ul poate vorbi?

Nu știu care dintre noi era mai beat la acel moment. 

                                                                          ***


-As?! Ce faci aici?! Se aruncase ea printre mulțimea oamenilor ce stăteau la coadă pentru băutură.

The Bringer of Disaster- Last ChanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum